Sculaţi-vă din somn!

A face politică în această lume înseamnă cu totul altceva decât a-ţi da la gioale.

Dependent de comunicare fiind, ca orice capitalist odios, m-am obişnuit de mulţi ani să fiu conectat cu lumea, oriunde aş fi, la orice oră din zi şi din noapte prin mobil, skype, voip şi tot felul de alte mijloace teroriste. Nu mă mai deranjează când sună telefonul la 3 dimineaţa, în altă parte poate fi o oră decentă. De aceea, azi-noapte, când mobilul ţiuia în draci, nu l-am aruncat pe geamul hotelului, m-am uitat liniştit la mesaje. Din ţară, o ziaristă mă invita la o emisiune de televiziune. Până aici, nimic anormal. Nu avea de unde să ştie că fusul orar pe care mă aflu e la 7 ore distanţă de al ei. Aş fi refuzat politicos, cum mi se întâmplă cu atâţia alţii în fiecare zi. Subiectele însă m-au făcut să mă trezesc enervat: „să vorbim despre PNL, Guvern şi posibilitatea unui nou partid". Cam pe cine ar putea interesa acest ghiveci? Culmea este că, la noi, majoritatea ziariştilor sunt preocupaţi de jocul politic, în timp ce 4 din 5 români sunt sătui să le citească şi să le asculte prostiile. Nu vor să audă de politică şi politicieni. Şi totuşi, ei se încăpăţânează să creadă că acesta este începutul şi sfârşitul lumii. Mă gândeam la toate acestea când, ţâr!, telefonul mă trezeşte din nou: „M-aţi ajuta. N-aţi avea niciun motiv s-o faceţi, dar nu în asta constă generozitatea?" insista printr-un mesaj, distinsa condeieră, mângâindu-mă şiret, doar-doar mă va convinge.

E evident că ţărişoara noastră e bântuită de obsesia ludică a puterii. Cine pe cine a mai bătut, dă-te tu deoparte să mă pun eu, hai să ne unim noi să le frângem gâtul celorlalţi, hai să mai punem de-o diversiune, îi facem din vorbe. Nu-şi dau seama că nu se mai uită nimeni la ei. Când personajul care se bucură de cea mai mare încredere are un sfert din voturile românilor, când pe omul cel mai puternic din stat îl cred 1 din 10, iar pe primul ministru 1 din 14, e evident că toţi ceilalţi le spun „Hai sictir, măi băieţi! Mai duceţi-vă şi acasă!" Vor altceva. Vor nişte oameni serioşi care ştiu pe ce lume se află, ce ar trebui făcut să ne fie tuturor mai bine. Politica presupune o privire largă asupra a tot ce se întâmplă nu numai în ograda noastră mică, ci şi de jur împrejurul nostru. Dacă stai cu ochii doar pe procentele ce măsoară imaginea şi, în consecinţă, spui doar ceea ce oamenii vor să audă, ai încurcat-o rău. Devii autist, trăieşti pe altă planetă.

Se întâmplă şi la case mai mari. Ieri, îmi spunea un politician american că Washing­tonul se află sub un clopot de sticlă. Şi totuşi, există o mare diferenţă. Într-o lume cu adevărat democratică, oamenii comunică. Afacerişti, bancheri, politicieni, profesori, se strâng la un loc, virtual sau real şi discută. Think-tank-uri, ONG-uri, lobby-işti reprezintă cele mai diverse interese, idei, direcţii de gândire. Din analize rezultate din unghiuri diferite de vedere, subiective şi divergente de cele mai multe ori, rezultă imagini sintetice şi soluţii inteligente. Politica este o cutie de rezonanţă.

Un economist îţi poate spune că PIB-ul american va creşte cu 3% pe an în 2011 şi 2012, iar cel mediu european cu cel mult 1,5 %. Care vor fi efectele acestui dezechilibru? Care va fi viteza cu care ele se vor manifesta? Mii de alte grupuri fac aceleaşi analize concomitent. Care va fi interacţiunea rezultată din concluziile lor? La câteva minute după anunţarea morţii lui Bin Laden, pe bursele din Asia, ce tocmai se deschideau, scădea preţul petrolului şi creştea dolarul. Mii de corporaţii reacţionau deja. În lumea arabă, sute de mii de oameni sunt pe străzi în fiecare zi. Mor zeci sau sute. Tinerilor demonstranţi tehnologia comunicării le-a schimbat modul de a gândi, vor altceva chiar dacă nu ştiu cum va arăta viitorul. Noi, în Vest, zicem că luptă pentru democraţie. Nu ştim însă dacă ei înţeleg prin aceasta acelaşi lucru ca şi noi. A face politică în această lume înseamnă cu totul altceva decât a-ţi da la gioale. Înseamnă a şti să interpretezi rapid şi eficient, în interesul comunităţii din care faci parte, semnalele primite din interior şi exterior. Înseamnă a avea un sistem legislativ flexibil şi sisteme administrative eficiente. Înseamnă a avea sistemele de consultare şi interpretare care să îţi permită să iei decizii în timp real. Înseamnă transparenţă şi comunicare.