Antreprenor

În România, oamenii de afaceri sunt consideraţi nişte «unii» care ţin socoteala banilor.

Ce înseamnă în zilele noastre a fi antreprenor? E o întrebare cu care mă întâlnesc la tot pasul. În mai toate limbile europene de largă circulaţie, în înţelesul cel mai general, el defineşte acea persoană care imaginează, fondează, dirijează, creşte o întreprindere, o afacere. În româneşte e sinonim cu întreprinzător. Ambele, din necunoaştere sau rea-credinţă, au la noi şi o conotaţie negativă: afacerist, şmecher care iese din tipare, face altceva, e nou, dar nu-i ca lumea. Exploatează munca altora. Se foloseşte de conjuncturi pentru a câştiga ceva sau eventual chiar a se îmbogăţi. În realitate, simplu spus, antreprenorul este cel care face să se întâlnească gândurile cu resursele. În afaceri nu este vorba despre cifre. Este vorba despre idei, despre anumite lucruri pe care le intuieşti la un moment dat într-un domeniu oarecare: ­simţi nişa de piaţă, simţi oportunitatea, simţi locul în care ar putea creşte o afacere. Ea se dezvoltă datorită ideii şi datorită echipei de oameni pe care o ai. La rândul ei, aceasta trebuie crescută. Suma nearitmetică a inteligenţelor puse la un loc înseamnă succesul unei afaceri. Antreprenorul nu este decât cel care pune împreună energiile unor oameni. Prima lecţie pe care trebuie să o ia un antreprenor astăzi este să nu pornească o afacere dacă nu are resursele necesare. Dacă nu ştii pe un orizont de trei până la cinci ani cum o vei finanţa, nu o începe.  La început nu costul capitalului este important. Totul este ca acesta să fie cu ceva mai mic decât cea mai conservativă evaluare a profitului pe care o iei în calcul. La început îi e greu voinicului. E mult mai greu de finanţat o afacere mică.

 Ultimii doi ani din existenţa noastră, pe care i-am numit „de criză", ne-au zvârlit ­într-un univers în care nici antreprenorii, nici băncile, nici fondurile de investiţii, nici corporaţiile nu prea ştiu bine pe ce lume se află. De exemplu, băncile sunt paralizate de propriile reguli interne şi de cele care le-au pus în comun. De aceea mult mai rapide, mai agresive şi mai eficiente sunt alte instituţii financiare care le iau locul în diverse afaceri: venture capital funds, hedge funds, private equity funds ş.a.m.d. Dincolo de denumiri se ascund competenţe şi capital, care se mişcă mult mai uşor şi mai ales sunt dispuse să-şi asume alte categorii de risc. Aceasta e a doua lecţie. Există şi alte surse de capital în afara băncilor. Parteneriatul cu un fond de investiţii, la prima vedere, pare foarte scump. La începutul unei afaceri însă, plăteşti oricât ca să ai resursele necesare.

Odată pornită, ea nu trebuie gândită în curtea casei. N-o creşti pentru locul în care te afli. Chiar dacă ea se adresează, să spunem, localităţii tale, trebuie să-i gândeşti valenţele de dezvoltare, chiar dacă par la început simple vise. Altfel îi tai singur rădăcinile, posibilităţile de a creşte. Indiferent cât de mică e afacerea, trebuie să o gândeşti pentru lumea mare, şi nu pentru locul îngust în care te afli.

O altă învăţătură pe care eu am tras-o este că niciodată nu trebuie să porneşti strict de la conjunctura prezentă, ci de la modul în care se va transforma ea în timp. În felul în care judeci contextul, privindu-l în diverse scenarii de dezvoltare potenţială stă succesul unei afaceri. Dar cea mai importantă lecţie pe care ţi-o dă viaţa este aceea că o afacere este bună doar dacă toată lumea câştigă din ea. Nu poţi încerca să fii singurul care profită. Treaba asta se va răzbuna cândva. Toţi cei implicaţi trebuie să simtă motivaţia pentru care fac ceea ce fac. O afacere înseamnă a dezvolta parteneriate. Îţi sunt parteneri şi angajaţii, şi cei de la care iei capitalul, îţi sunt parteneri şi cei din echipa ta de management. Toţi trebuie să câştige.

În România, oamenii de afaceri sunt consideraţi nişte „unii" care ţin socoteala banilor. Eu cred că o afacere este un gest de cultură. Nu mă refer numai la faptul că poţi contribui la un moment dat prin resursele pe care le-ai acumulat la redistribuirea lor naturală. Este vorba de toate consecinţele ei. Acest gest de cultură are efecte în societate, oricât de neînsemnate ar fi. Un model creează alte modele, alte dezvoltări inteligente ale altora. Pentru tine însuţi şi echipa ta, faptul că trăieşti aventura unei companii în creştere prilejuieşte experienţe care ele în sine sunt mai valoroase decât adunarea centimelor în coloane.

Articolul a fost publicat în ­data de 5 noiembrie 2010 în ziarul ­„Adevărul".