Fotbal de doi lei

Ce ţară frumoasă, păcat că e locuită! Sau: ce fotbal de doi lei, păcat că încă se mai joacă!

S-a tras cortina peste anul fotbalistic 2009. Nu contează ce echipă termină prima acest tur: înainte aveam două echipe care se distanţau în clasament, chiar şi după 1989, acum avem vreo opt care aleargă umăr la umăr după locul 1.

Naţionala a ratat tot ce îşi propusese, avem un selecţioner care face din victoriile cu Ungaria şi Lituania performanţe epocale, dar e expert în a găsi scuze la 0-5 cu Serbia.

Steaua e o mare dezamăgire, Dinamo intră în faliment, Rapid e ca o maşină second-hand de care îşi aminteşte s-o vândă din când în când, cofetarul Copos, în timp ce CFR Cluj nu poate ajunge niciodată la nivelul în care era antrenată de Ioan Andone. La ce să ne uităm?

La Unirea Urziceni da, dar când vedem pe bancă cuplul Meme-Dan Petrescu, care nu ştie decât să zbiere şi să critice arbitrajul, parcă îţi vine să schimbi pe Mezzo. FC Vaslui are valoare, dar nu are constanţă, în timp ce Timişoara şi Vaslui par că nu pot să-şi depăşească limitele.

Zicu joacă doar în tabloide, Nicoliţă fuge doar fără minge, Cesinha a dispărut, Artiom Karamian pare că s-a sufocat, în timp ce conducătorii apar la televizor mai rău decât fotbaliştii pe gazon.

Mitică Dragomir spune că nu e nimic de schimbat fiindcă totul este perfect în regulamentele Ligii, iar Mircea Sandu anunţă, prin intermediari, victoria în scrutinul FRF din aprilie de pe patul de spital al unei clinici din Franţa. Ce ţară frumoasă, păcat că e locuită! Sau: ce fotbal de doi lei, păcat că încă se mai joacă!