Patriotismul de faţadă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Faptul de a fi patriot pare să fie un drept, sau o datorie retorică, care însă nu implică nicio obligaţie.

Tot românul e patriot. Lacrima pe glie e rentabilă. Iar politicienii, când e vorba de „interesul naţional", de „valorile strămoşeşti", de „averea ţării" au aerul că mănâncă jăratic. Faptul de a fi patriot pare să fie un drept, sau o datorie retorică, care însă nu implică nicio obligaţie. Nu rezultă de nicăieri că dacă eşti un patriot adevărat nu trebuie să furi, nu trebuie să faci ţara de râs prin străinătate, nu trebuie să trişezi în meserie, nu trebuie să-i dispreţuieşti pe români, sau să laşi în paragină patrimoniul authton. Ca patriot, n-ai decât o obligaţie: să te descurci. Restul e scenografie, balet festiv, tacla de protocol.

Am luat cunoştinţă, de curând, de o împrejurare ameţitoare. La parterul unui bloc din spatele Circului, în spaţiul unui fost magazin de electrice, se află depozitate cca 1.000 de lucrări de artă (pictură, sculptură, desen), semnate de cei mai mari plasticieni ai României contemporane. E o colecţie care s-a constituit în urma expoziţiilor de-acum câţiva ani de la galeria „Catacomba" (între timp desfiinţată). În orice ţară din lume, o asemenea cantitate de capodopere (îmi măsor bine cuvintele) ar fi devenit substanţa unui adevărat muzeu, de natură să ilustreze calitatea excepţională a producţiei artistice locale. Ar fi un centru de iradiere culturală, o atracţie turistică, o probă de creativitate şi bun gust cu care orice capitală europeană s-ar mândri. Orice capitală europeană, în afară de Bucureşti. Iniţiatorul şi proprietarul acestei colecţii, dl. Sorin Dumitrescu, el însuşi o figură impozantă a artei româneşti, încearcă, de mai mulţi ani, să obţină un spaţiu adecvat, în care lucrările cu pricina să fie expuse în beneficiu public.Nu le-a adunat din simplă poftă achizitivă. A vrut să aducă laolaltă valori de patrimoniu care să fie restituite comunităţii. Dar e singurul, până acum, căruia pare să-i pese de aceste valori. Statul român nu e interesat să le primească, de vreme ce niciun ministru al culturii de la Ion Caramitru încoace nu s-a străduit să găsească o soluţie convenabilă a problemei. Toţi au fost înştiinţaţi, solicitaţi, rugaţi să se implice.

Fără succes. Au existat câteva mici accese de bunăvoinţă pe vremea lui Adrian Năstase şi a lui Răzvan Theodorescu, dar ele nu au căpătat contur palpabil, iar după ce PSD a pierdut alegerile, totul a rămas în suspensie. Solicitat a fost şi dl Onţanu, ca primar al sectorului 2. Într-o primă instanţă, Consiliul Local al sectorului a fost de acord să ofere dlui Dumitrescu un spaţiu decent pe strada Calderon, dar acelaşi consiliu, din motive misterioase, şi-a retras oficial oferta în 2008. Spaţiul din strada Calderon e şi astăzi nefolosit. Ca şi prestigioasa sală Kalinderu, o altă posibilă rezolvare a cazului. În tot acest timp, lucrări spectaculoase de Horia Bernea, Vasile Gorduz, Constantin Flondor, Mihai Buculei, Paul Neagu, Horea Paştina, Mihai Sârbulescu, Florin Niculiu, Florin Mitroi, Gheorghe Apostu, Sorin Ilfoveanu, Peter Jacobi, Florin Ciubotaru, Sorin Dumitrescu, Ioana Bătrînu, Aurel Vlad, Costel Badea, Marin Gherasim, Paul Gherasim, Horea Mihai, Benedict Gănescu, Ştefan Câlţia, Vasile Tolan, Silviu Oraviţan, Gheorghe Berindei şi mulţi, mulţi alţii se sufocă anonim în câteva cămăruţe de bloc, la discreţia primei inundaţii, a primului cutremur, a igrasiei, a capriciilor temperaturii. Suntem patrioţi. Ne putem permite orice risipă de materie preţioasă. Cădelniţăm „ţărişoara", dar nu dăm doi bani pe bunurile ei, pe prestigiul ei, pe nimbul ei. 1.000 de capodopere? A se slăbi! Avem lucruri mai importante de făcut şi averi mai importante de apărat. 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite