Cine o are mai mică?

Interzicerea clipului cu Vitali, bodyguardul şi vopsitorul de garduri e o dovadă de ipocrizie.

Să ne amintim cum muncitorul Dorel a plătit în 2004 pentru că a dat cu târnăcopul în „principiile de disciplină în muncă, promovând consumul de alcool în timpul programului". Apoi, întrucât a tras semnalul de alarmă în tren, a fost din nou coborât de pe ecrane. Când a spart cu mingea o ulcică, s-a spus că ar avea „devieri comportamentale şi jigneşte patrimoniul naţional".

Acum e rândul lui Vitali. Ar fi trebuit, poate, ca agenţia de publicitate să folosească eternul meşter sfătos, aşa cum pentru bere îi avem doar pe cei trei-patru băieţi burtoşi care evadează de sub papuc, iar pentru detergenţi pe gospodina care e atât de mulţumită de praful alb pe care îl laudă, de parcă l-ar priza. Nimic nu e mai trist în ţara aceasta golită de umor decât gardianul ideologic, căci mai jignitoare decât vocabula prezumată a fi sub vopsea este încurajarea perpetuă a mediocrităţii şi a vulgarului, mereu omise de la judecată.

De pildă, CNA nu a avut o poziţie faţă de scălâmbăielile groteşti ale domnului Bendeac, talentat spălător de creiere, ale cărui sforţări de a produce umor sunt la fel de interesante ca mişcările unui gândac răsturnat pe spate. N-a spus nimic despre frauda unor posturi de sport, care difuzează ore în şir de discuţii telefonice halucinante cu oameni fără legătură cu sportul. Şi exemplele sunt multe.

Când doi cetăţeni al căror nume rămâne secret înfierează o reclamă, asta poartă numele de „delaţiune". Pentru aviz s-a apelat la o enigmatică instituţie pitită sub acronimul RAC, al cărei site arată cam ca site-ul oficial al Inchiziţiei: „Sfântul Oficiu are 713 membri, specialişti în dreapta credinţă, excomunicare, smulsul unghiilor şi arderea pe rug. 1. Torquemada Vasile, 2. Marioara de Loyola ...". De la o instituţie preocupată de binele meu - fără ca eu să-i cer acest lucru - aştept însă transparenţă totală, să aflu care au fost argumentele celor care au cerut interzicerea, dacă au fost şi persoane care au hulit la auzirea verdictului, nu sentinţe justificate prin formulări ambigue.

Iată însă că pârdalnica vopsea lavabilă şterge litere şi pe www.rac.ro, unde scrie negru pe alb: „Activitatea Consiliului Român pentru Publicitate se bazează pe Codul de Practică în Publicitate, elaborat de membri săi". Acum, dacă mă întrebaţi pe mine, n-ar fi fost rău ca un astfel de for care se ocupă cu puritatea exprimărilor în spaţiul public să aibă în componenţă şi persoane cu unele competenţe în folosirea limbii române. www.adriangeorgescu.ro