O emisiune TVR care nu trebuia difuzată

Două lucruri sunt de luat în considerare în povestea redescoperirii de către Ion Cristoiu a „legendei romantice“ a lui Zelea Codreanu.

Primul este chiar emisiunea de pe TVR 1 în cadrul căreia Ion Cristoiu a avut o revelaţie tipic codrenistă şi în mrejele căreia moderatoarea a căzut, cum altfel, decât cu graţie. N-aş lega neapărat emisiunea de un oarecare reviriment al imaginii Căpitanului şi al Mişcării funeste căreia acesta i-a fost naş de botez şi de cununie. Apariţia unor cărţi precum aceea a lui Liviu Bordaş despre Nae Ionescu (atenţie, la Humanitas!) mi se pare mai degrabă semnificativă pentru retrezirea interesului unora faţă de extrema dreaptă interbelică. Cristoiu este, el, un franctireur, un provocator conştient, mergând contra curentului. Un jurnalist a cărui singură „ideologie" este scandalul de presă. Să ne amintim de primul „Eveniment al zilei", de tipul de ziar pe care el l-a lansat pe piaţa românească imediat după Revoluţie. Publicistica lui (despre proză n-are rost să vorbim) constă exclusiv în provocări de felul celei din emisiunea Profesioniştii (sic!). Întemeiate pe dorinţa de a face valuri. Ceea ce i-a reuşit şi de data aceasta.

Nu înseamnă că TVR1 are vreo scuză în a o fi difuzat. Iată al doilea lucru de discutat. Cu atât mai mult cu cât, înregistrată fiind, emisiunea putea fi văzută înainte. Teama de a fi acuzaţi că fac cenzură i-a determinat pe redactorii răspunzători de sănătatea spirituală a programelor să bage capul sub nisip ca struţul. Dacă nu cumva ignoranţa lor în materie o egalează pe a moderatoarei şi, pur şi simplu, n-au fost conştienţi de încărcătura nocivă a emisiunii. Răspunsul mai marelui peste TVR e concludent în acest sens. Pasarea unei decizii către Comisia de Etică şi Arbitraj e un subterfugiu nedemn de Televiziunea Naţională. Faptul că emisiunea se dă pe post de un deceniu nu e în chestie, nici faptul că a primit numeroase distincţii: nu de vechime sau de tradiţie e vorba, ci de o anumită emisiune, aceea din 13 noiembrie 2010. În fine, a invoca alte emisiuni, cum să zic, corecte politic, precum cea cu Norman Manea, este de-a dreptul o perversitate. Are dreptate Manea să se simtă manipulat.      

Rezultă din toate acestea o lipsă acută de conştiinţă a răspunderii, atât personale, cât, mai ales, instituţionale. Boală gravă a tranziţiei noastre nesfârşite. Personajul principal în urâta poveste difuzată la o oră de seară nu e Ion Cristoiu, nici chiar „romanticul" şi „incoruptibilul" Zelea Codreanu, ci TVR. Emisiunea nu trebuia difuzată.