Argumentele lui Tudorel Toader pentru revocarea şefei DNA: o decizie a CCR pe o lege care nu este în vigoare şi raportul GRECO pe care l-a ţinut secret

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În sesizarea trimisă către CCR prin care speră să obţină demiterea Laurei Coduţa Kovesi, ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, invocă o decizie pe care Curtea a dat-o la începutul anului pe una dintre legile Justiţiei, lege care nu este încă vigoare. Toader a invocat şi o părticică din raportul GRECO, pe care ministrul l-a ţinut secret la vremea respectivă, din cauza criticilor aduse coaliţiei de guvernare.

„Adevărul“ a obţinut sesizarea trimisă de Guvern la Curtea Constituţională (CCR) în care reclamă faptul că preşedintele Klaus Iohannis a generat un conflict de natură constituţională atunci când a refuzat revocarea şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi, la propunerea ministrului Justiţiei. Sesizarea a fost redactată chiar de Tudorel Toader, care a invocat mai multe decizii ale CCR pe cazuri anterioare de conflict juridic între instituţiile statului.

Printre deciziile citate de ministrul Toader se numără şi una de la începutul anului (45/2018), când Curtea, la sesizarea PNL, s-a pronunţat pe modificările la legile Justiţiei operate de majoritatea PSD-ALDE. Magistraţii CCR au statuat atunci că, în procedura de numire a procurorilor-şefi, „rolul central îl are ministrul justiţiei, sub autoritatea acestuia funcţionând procurorii constituiţi în parchete“.

Numai că legea modificată de PSD şi acceptată de CCR nu a intrat în vigoare, ci abia urmează să ajungă pe masa preşedintelui pentru promulgare. Deci Tudorel Toader a invocat, ca argument, în apărarea sa, o lege care nu există. 

Raportul GRECO, bun la nevoie
De asemenea, ministrul Justiţiei a decupat o frază favorabilă şi din raportul GRECO pe legile Justiţiei, pe care l-a momentul respectiv a evitat să-l publice, întrucât aducea critici dure faţă  de modul în care coaliţia de guvernare a ciuntit legile.

„Acceptarea punctului de vedere al preşedintelui si, implicit, a răspunsului din cauza de faţă, ar avea semnificaţia acceptării faptului că atât numirea cât şi revocarea procurorilor şefi reprezintă acte politice, ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept. Este o concluzie pe care o fundamentăm atât pe cadrul constituţional român, cât şi pe documente ale unor organisme internationale de referinţă în domeniu. Astfel, recent, Grupul de State impotriva Corupţiei (GRECO), în Raportul Ad-hoc privind România (regula 34), adoptat la cea de-a 79-a sesiune plenară -Strasbourg, 19-23 Martie 2018, a subliniat importanţa respectării independenţei procurorilor, în sensul eliminării influenţelor de natură politică asupra acestora“, a scris Tudorel Toader în sesizare.

„Adevărul“ a scris încă de la sfârşitul lunii februarie că PSD va contesta decizia preşedintelui la CCR, pe motiv că a generat un conflict juridic de natură constituţională.

Principalele argumente invocate de Guvern în sesizarea obţinută vineri de „Adevărul“:

Interpretarea gramaticală a textului legal care reglementează procedura revocării conduce la concluzia potrivit căreia Preşedintele României este obligat să revoce procurorul-şef DNA la propunerea Ministrului Justitiei. Aceasta întrucat acţiunea Preşedintelui este descrisă prin termenul «revocă» iar nu de o eventuala sintagmă de tipul «poate revoca» . Altfel spus, este reglementată o obligaţie, iar nu o posibilitate a Preşedintelui. Faţă de aceasta interpretare, refuzul Preşedintelui României de a da curs propunerii de revocare este lipsit de temei legal, cu consecinţa, în plan constituţional, a împiedicării Ministrul Justitiei de a-şi realiza rolul constituţional, consfinţit de art.132 alin.(1) din Constituţie. Din această perspectivă, refuzul Preşedintelui apare deopotrivă un act de încălcare a legii şi un act de încalcare a Constituţiei, generand un conflict de competenţe intre acesta şi Ministrul Justiţiei.

• Cât priveşte interpretarea logică şi sistematică a Constituţiei, susţine aceeaşi concluzie a existenţei unei obligaţii a Preşedintelui de a da curs cererii de revocare, de natură să pună în valoare principiul cooperarii loiale între autorităţile publice. Interpretarea este aceea că, de principiu, într-o procedură care implică mai multe autoritati publice, numai una dintre autorităţi are rol central, decizional, în functie de sfera de competenţă vizată de respectiva procedură, celelalte autorităţi implicate find de natură a oferi regularitate procedurii, fără a o putea bloca. Recunoaşterea unei puteri de «blocare» a unei iniţiative ce ţine de sfera de competenţe a altei autorităţi ar avea semnificaţia unei substituiri de competenţă, ar deschide calea exercitarii discreţionare a unor atribuţii, aşadar a abuzului de putere. Este, de aceea, cu atât mai necesară trasarea limitelor de competenţă, circumscrise rolului constituţional al fiecărei autorităţi într-o astfel de procedură mixtă.

• Prin urmare, în cadrul procedurii revocării procurorilor cu funcţii de conducere, rolul central, decizional în privinţa declanşarii, revine Ministrului Justitiei, concluzie fundamentată pe dispoziţiile art.132 alin.(1) din Constituţie, potrivit cărora activitatea procurorilor se desfăşoara sub autoritatea acestuia. Ministrul Justiţiei are obligaţia să işi întemeieze legal şi să îşi argumenteze propunerea, neputându-se reţine, cu siguranţă, nici în privinţa acestuia, o exercitare discretionară a rolului său constituţional.

• Cât priveşte Preşedintele României, acesta nu poate avea decât rolul vizând regularitatea procedurii. În cauza de faţă însă, Preşedintele României a înteles să blocheze pur şi simplu procedura de revocare, comunicând că nu îi va da curs din considerente de oportunitate. Altfel spus, acesta a opus un răspuns pur politic unei solicitări pur juridice, solicitare intemeiată pe o procedură legală, declanşată şi continuată în exercitarea rolului constituţional al Ministrului Justiţiei.

Politică



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite