Dragostea cu năbădăi dintre Maria Tănase şi Constantin Brâncuşi. Ce vorbe i-a aruncat la despărţire sculptorul gelos

Fotografie realizată în 1939. Brâncuşi, alături de Maria Tănase(dreapta) şi Suzana Doicescu FOTO webcultura.ro

Una dintre cele mai fascinante poveşti de dragoste a fost trăită de inegalabila artistă Maria Tănase cu sculptorul Constantin Brâncuşi. Gelozia acestuia a pus însă sfârşit iubirii pătimaşe dintre cei doi.

Nu diferenţa de vârstă a fost un obstacol între cei doi, ci gelozia uriaşă a creatorului Coloanei Infinitului. S-au cunoscut la Paris în anul 1938, când el avea 62 de ani, iar ea - 25 ani. 

Povestea de iubire s-a încheiat după un an, când Brâncuşi i-a spus Mariei că ea nu cântă, ci boceşte. A acuzat-o că îşi iroseşte talentul cântând în cârciumi şi i-a cerut să meargă la Operă, dacă vrea să se considere artistă. 

„Casandră antică, o plângătoare profesionistă, ajunsă bună pentru zaiafeturi de trântori“, acestea au fost vorbele aruncate de sculptorul gelos către artistă. S-au despărţit la fel de repede cum s-au îndrăgostit. 

Detaliile relaţiei dintre cei doi au fost relatate de Petre Pandrea în cartea „Brâncuşi - Amintiri şi exegeze”. 

„Brâncuşi a cunoscut-o intim pe Maria Tănase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenţei şi a mondenităţi. S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expoziţie din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache”, scrie Pandrea.

Cei doi s-au întâlnit la Paris, cu ocazia unei expoziţii de artă populară organizată de Dimitrie Gusti. Acesta a invitat-o pe Maria Tănase să facă o vizită la atelierul sculptorului, însă scopul artistic al întrevederii avea să fie abandonat brusc în clipa în care cei doi mari artişti români se cunosc şi se îndrăgostesc nebuneşte unul de celălalt. Cântăreaţa nu a mai plecat din atelierul sculptorului două zile şi două nopţi, ratând chiar un important recital programat, lucru care l-a înfuriat peste măsură pe Dimitrie Gusti.

Cum o alinta sculptorul

Îndrăgostit de tânăra superbă, Brâncuşi o alinta pe Maria Tănase, declarându-i nostalgic: „Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră!… Am colindat toată lumea, mă cunoaşte tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de ţară, de oltenii tăi şi-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu…“

Succesul fulminant al Mariei

Povestea de dragoste a celor doi avea să se încheie după doar un an, după ce cântăreaţa a participat la Expoziţia Internaţională de la New York. Aici Maria Tănase avea să cunoască un succes fulminant, însă conform biografilor celebrei artiste, aceasta nu l-a uitat niciodată pe Brâncuşi, relaţia ei cu artistul fiind marea iubire a vieţii ei.

După ce un juriu din care făceau parte compozitorul Mihail Jora şi Constantin Brăiloiu o selectează, la 16 aprilie 1939 ea reprezintă România, alături de naistul Fănică Luca şi de orchestra lui Grigoraş Dinicu, la Expoziţia Universală de la New York – unde au mai fost prezenţi George Enescu, profesorul Dimitrie Gusti şi Constantin Brâncuşi – , şi unde susţine spectacole atât la Casa Românească – pavilionul României în cadrul expoziţiei, cât şi, în cadru privat, în faţa fostului preşedinte american, Herbert Hoover, şi a celui în exerciţiu, Franklin Delano Roosevelt, dar şi a altor personalităţi precum celebrul Yehudi Menuhin sau André Gide.

La 25 de ani, Maria Tănase era o voce care se auzea peste tot în România. Îşi câştigase deja notorietatea la Viena, oraşul în care a scos primul disc. Avusese marea lansare, odată cu difuzarea primului cântec la radio în România. Fosta casieriţa de la cârciuma „Bufet de 7 lei”, fosta actriţă de revistă de la Teatrul „Constantin Tănase”, Maria Tănase era deja un fenomen la data care l-a întâlnit pe Constantin Brâncuşi. 

Ani mai târziu, chestionat asupra relaţiei cu Maria Tănase, Brâncuşi declara că nu regretă nimic. „A durat până cand ne-am plictisit definitiv unul de celalalt“, spunea sculptorul despre relaţia cu Maria Tănase.

Când Brâncuşi a murit, în 1957, Maria l-a bocit cum numai o femeie care l-a iubit putea să o facă: cu lacrimi fierbinţi şi suspine adevărate. A vrut să ridice în memoria lui Brâncuşi o şcoală de muzică folclorică la Târgu Jiu. Visa să se aşeze în oraşul în care Brâncuşi ridicase Poarta Sărutului şi să transmită mai departe dragostea ei pentru cântec prin intermediul şcolii. Visul nu s-a realizat.