Elena Pârţac, asul Moldovei pe tabla de şah

A pledat pentru „sportul minţii". Chiar dacă a consemnat evoluţii mai bune sau mai proaste la diverse competiţii, şahistei Elenei Pârţac nu-i dispare niciodată zâmbetul de pe buze.

Şahul moldovenesc este una din puţinele probe în care sportivii pot obţine performanţe fără a fi promovaţi insistent de mass-media, de antrenori sau părinţi. Elena Pârţac a pus mâna pentru prima dată pe figurile de şah la vârsta de doar patru ani. Născută la Călăraşi, în urma cu aproape 27 de ani, ea era răsfăţata familiei, probabil şi din cauza că este mezina. Tatăl Nicolae, un prosper om de afaceri şi mama Eugenia, medic de specialitate, au avut mai multe „şedinţe de familie", când Lenuţa avea vreo patru anişori, încercând să găsească o pasiune potrivită pentru fiica mai mică. Deoarece actuala performeră avea un fin auz muzical, doamna Eugenia pleda pentru muzică, dorind să o vadă o talentată vioristă, iar tatăl Lenuţei a insistat ca ea să pătrundă în tainele şahului.

„Se vede că tata a fost mai insistent şi eu am ajuns un nume în şahul autohton şi internaţional", spune Lenuţa Pârţac după mai mult de 20 de ani de la prima partidă jucată.

FAMILIA O FACE SĂ SE SIMTĂ COPIL

În comparaţie cu sporturile mobile, şahul predispune la o stare meditativă şi nu crează o luptă sportivă fizică între adversari. Acest lucru îl conştientiza foarte bine Nicolae Pârţac, un mare entuziast al voleiului de prin părţile Călăraşilor. Jocul minţii creează un confort sporit Elenei Pârţac, or liniştea şi echilibrul sufletesc este anturajul care îi convine. „Atenţia şi grija pe care mi-o acordă părinţii, sora Natalia şi fratele Sergiu m-au făcut să mă simt în permanenţă o copilă răsfăţată, chiar dacă am ajuns la aproape 27 de ani. Oricum, naivitatea care mi se citeşte pe faţă este doar o iluzie", s-a destăinuit şahista.

EŞECUL CARE A MOTIVAT-O

Tatăl Nicolae care este şi primul ei antrenor nu şi-a menajat nici pentru o clipă micuţa discipolă şi a învins-o în fiecare partidă, până cînd sportiva a împlinit 13 ani. Turneul de debut din cariera performerei a avut loc în oraşul Bălţi, atuci când Elena împlinise şapte ani. „Nu au fost emoţii prea plăcute. Am jucat foarte prost şi probabil anume acest fapt m-a făcut să continui pentru a deveni cea care sunt astăzi", spune şahista.

La vârsta de 11 ani, ea a obţinut şi primul titlu de campioană, învingând în turneul de junioare Under-12. Din acel moment, nu a mai fost niciun an în care Elena Pârţac să nu devină campioană naţională, la diferite categorii de vârstă. Ea a obţinut patru titluri de campioană naţională de seniori şi nenumărate victorii la competiţiile de juniori şi tineret.

PROFIL

Născută: 25 martie 1984;
Oraşul: Călăraşi;
Familia: părinţii Nicolae şi Eugenia, sora Natalia şi fratele Sergiu;
Studii: facultatea de jurnalism a Universităţii de Stat din Moldova;
Debut competiţional: 1991;
Performanţe: locul 3 (pe echipe) la Campionatul European 2002, locul 10 la Campionatul Mondial 1996 și 2000. Mare maestru internaţional (din 2003).

Fan înrăit al fotbalului

Fire blândă şi meditativă, Elena Pârţac uită de caracterul său timid atunci când este vorba de fotbal. În momentul când revenea de la campionatul Turciei, la care a jucat în componenţa echipei Tuskinkoy , jucătoarea a avut parte de o surpriză plăcută la aeroportul din Istanbul. „Sunt o admiratoare a fotbalului german şi mare mi-a fost uimirea când mi-a apărut în faţă Bastian Schweinsteiger. Nu am ezitat şi am făcut o poză cu internaţionalul german de la Bayern Munchen", povesteşte şahista din Călăraşi.

Orice jucător poate părăsi sportul moldovenesc

Deşi în ultimii zece ani Elena Pârţac locuieşte la Chişinău, ea nu consideră că reprezintă capitala în competiţiile naţionale şi internaţionale. „Mi-e greu să constat care localitate o reprezint. Îmi plac ambele oraşe, însă nu ştiu dacă mă pot considera sportivă din capitală sau din Călăraşii de baştină".
În pofida dificultăţilor financiare cu care se confruntă, şahiştii amorezaţi de sportul preferat se bucură de adrenalina pe care o generează „rege"„regină" şi alte figuri importante. „Comunitatea şahiştilor reprezintă o lume distinctă în care ne refugiem de fiecare dată când avem nevoie să ne încărcăm bateriile sau pur şi simplu să ne relaxăm", afirmă jucătoarea.

Din păcate, ca şi multe alte probe de sport, şahul nu beneficiază de o susţinere plenară din partea statului. „Federaţia de profil depune eforturi impresionante pentru a susţine sportivii. Pentru a ajunge la un nivel înalt este nevoie de foarte mulţi bani", - a spus şahista. Fiind avantajată de titlul de maestru de categorie internaţională şi majoritatea cheltuielilor le asigură organizatorii turneelor, pe când jucătorii începători cheltuie sume enorme pentru a progresa".

Din cauza problemelor materiale, mai mulţi şahişti au ales să evolueze pentru alte ţări. Un exemplu concludent în acest sens reprezintă talentata Irina Bulmaga, care a devenit o jucătoare de top în România.

„Am avut şi eu oferte de a pleca în alte ţări. Şi nu va fi o surpriză dacă voi accepta să evoluez în străinătate. Sper totuşi că statul se va întoarce cu faţa spre şah, doar în acest caz tendinţa de emigrare nu va mai persista", a conchis Elena Pârţac.