Izvoare de otravă în fântânile noastre

Oamenii fac cozi la fântânile cu apă cât de cât bună

Mii de oameni de la sate consumă apă contaminată. Autorităţile îşi amintesc de această problemă doar de Ziua Mondială a Apei, marcată azi.

Sătenii din Vorniceni, raionul Străşeni, beau apă din fântâni chiar dacă ştiu că nu e potabilă. O fierb în prealabil, crezând că astfel distrug microbii. „Înainte mai luau probe de laborator, turnau clor, dar de vreo 15 ani nu a mai trecut niciun specialist pe aici", ne povesteşte Zinaida Budu (70 de ani). Femeia se plânge că s-a îmbolnăvit din cauza apei proaste, care i-a distrus stomacul şi ficatul. Şi cum o nenorocire nu vine niciodată singură, într-o zi, când se întorcea de la fântână, şi-a rupt şi un picior.

În situaţia ei sunt mai mulţi bătrâni solitari, care sunt nevoiţi să bată drumurile după apă curată. Vasile Matei are 84 de ani şi se deplasează singur doar prin ogradă. Are o fântână la poartă, dar apa nu e bună de băut. „Îmi aduce sora mai mică câte două căldări pe săptămână", spune bătrânul. „Când eram tânăr, curăţeam fântâna de alături. Amu, dacă mă bag în ea, nu mai ies la suprafaţă. Apa nu e bună nici măcar pentru spălat. E sălcie", se jeluieşte badea Vasile. Plânge când îl întreb ce va face atunci când sora sa, bătrână şi ea, nu va mai avea puteri să vină cu două căldări de la o depărtare de 200 de metri. „Eu şi câinele bem cu socoteală, să n-o terminăm înainte de vreme. Crede-mă, tare mi-i greu", se tânguieşte moşul.

Şi Nicolae Pastuh e pensionar, dar norocul lui e că încă poate căra singur găleţile pline. Bărbatul se duce la fântână aflată la vreo jumătate de kilometru cu patru căldări. Nu le poate duce pe toate odată şi-i roagă pe vecinii mai tineri să-l ajute, ca să nu facă două drumuri. Are robinet în curte, dar de aproape un an nu mai curge nimic din el. „Am avut apeduct în mahala, dar l-au distrus când au început să construiască unul nou. A rămas fără apă chiar şi biserica. De Bobotează, oamenii au cărat apă cu căldările şi au umplut o cisternă", explică omul.

Aceeaşi situaţie e şi la grădiniţă. Pentru spălat, angajatele folosesc apa tehnică ce miroase a ouă clocite. Pentru gătit, aduc apă zilnic cu automobilul şi o ţin în rezervoare de plastic.

Primarul, singurul mulţumit

În timp ce localnicii se plâng că nu au ce bea, primarul Ion Luchian ne asigură de contrariul. „Nu ştiu cine v-a spus că nu este apă bună. La noi e foarte multă", ne convinge el. Edilul ne-a informat că localitatea a câştigat un proiect de trei miloane de lei pentru a construi un apeduct nou pentru 500 de gospodării, adică 30% din sat. „E aproape gata, dar nu l-am putut da în exploatare fiindcă au fost îngheţuri. Vom reveni în curând la proiect", ne linişteşte primarul.

Consilierul sătesc Vladimir Angheliu susţine însă că lucrările au fost tărăgănate, proiectul fiind câştigat în 2010. Între timp, sistemul vechi putea fi păstrat ca să nu rămână lumea fără apă. „Nici antreprenorul, nici administraţia publică locală n-au avut o atitudine serioasă faţă de acest proiect. Când au dat îngheţurile, au plesnit şi ţevile noi", acuză alesul local.

O altă problemă este spitalul de tuberculoză din localitate. „Bolnavii beau apă la fântâni direct din căldare. În plus, oamenii îşi fac toaletele prea aproape de sursele de apă. Nimeni nu le dă sfaturi şi nu-i pedepseşte cumva", afirmă Vladimir Angheliu. În sat nu există un specialist în domeniul ecologiei care să-i îndrume pe oameni ce să facă pentru a nu polua apele.

Fără apeduct şi canalizare

Din cei 91.000 de locuitori ai raionului Străşeni, doar 25.500 au apă centralizat. Ceilalţi se alimentează din fântânile poluate. În plus, apele reziduale se scurg în râul Bâc, deoarece numai 11.500 de oameni au canalizare.

Moldova, ca o tigaie la soare

Numai 55% din locuitorii Republicii Moldova au acces la surse de apă potabilă de calitate, dintre care doar 28% sunt cei de la sate, arată datele raportului naţional „Apa şi sănătatea". Cele două fluvii mari, Nistru şi Prut, sunt singurele care conţin apă cât de cât bună de băut, spune Mihail Mustea de la Centrul Naţional de Mediu. În rest, toate râurile mici şi mijlocii, precum şi apele freatice sunt poluate şi mustesc de nitraţi, sulfaţi şi metale grele. Dozele depăşesc de zeci sau chiar de sute de ori normele admisibile şi ne afectează sănătatea. Fluorul, bunăoară, ne distruge dantura, iar nitraţii dereglează sistemul cardiovascular.

Specialiştii susţin că situaţia dezastruoasă se datorează, în primul rând, iresponsabilităţii oamenilor. Gunoaiele aruncate în bazine, maşinile spălate pe maluri, petrolul de la staţiile de alimentare sau detergenţii evacuaţi din gospodării transformă apa naturală în reziduală.

Salvarea în păduri

Şi mai grav este faptul că sunt distruse fâşiile forestiere de protecţie, ceea ce duce la un dezechilibru în ecosistemul acvatic. Creşte multă papură şi stuf, vegetaţie care putrezeşte, consumă din oxigenul peştilor şi trasformă râuleţele în mlaştini. De cealaltă parte, zonele verzi protejează apele, însă, la moment, pădurile ocupă doar 11% din teritoriul ţării noastre. Din acest motiv, ecologiştii compară adesea Republica Moldova cu o tigaie din care se evaporă, în fiecare vară, milioane de metri cubi de apă. „Sădirea pădurilor este cea mai bună soluţie pentru problema apelor", consideră Ilya Trombiţki, preşedintele asociaţiei Eco-Tiras.

Experţii afirmă că atât structurile guvernamentale şi autorităţile locale, cât şi oamenii de rând ar trebui să-şi schimbe atitudinea. „Apa este resursa vieţii noastre şi trebuie protejată", îndeamnă Rodica Iordanov de la ONG EcoContact.