Igor Dodon, super-preşedinte neconstituţional, cu acte în regulă, deasupra Guvernului Republicii Moldova

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

E un lucru cunoscut: greşelile se răzbună, nerespectarea principiilor şi regulilor se întoarce împotriva ta, iar dacă sapi groapa altuia, e foarte posibil să cazi tu singur în ea.

Afacerea Curtea Constituţională – numirea reprezentanţilor Parlamentului, Guvernului şi Preşedinţiei şi alegerea preşedintelui Curţii Constituţionale în Republica Moldova – mă face să reamintesc despre texte scrise aici şi să pot spune, cu năduf şi mâhnire: V-am spus eu?

Proeuropenii-ostatici permanenţi ai preşedintelui pro-rus

Într-adevăr, când am analizat modul în care au curs negocierile între PSRM şi ACUM, spuneam din start că avem de a face cu o greşeală strategică crucială – autoizolarea programatică a alianţei pro-europene de orice partid de opoziţie, eliminarea oricărui canal de dialog şi respingerea oricăror proiecte comune transpartinice ale ACUM, prin celebra dezoligarhizare - respectată cu mai puţină încrâncenare de către Igor Dodon şi PSRM. Autoizolare şi respingerea canalelor de dialog şi negociere cu alte forţe politice limitează drastic orice opţiune de viitor, lăsând Alianţa pro-europeană în braţele lui Dodon, ostatica preşedintelui pro-european al Republicii Moldova.

I se adaugă şi două greşeli majore de tactică ce au fost făcute, pentru că nu mai există garanţii ale echilibrului între cele două componente ale majorităţii, astfel încât avem o alianţă falsă, cu un singur învingător: PSRM şi Igor Dodon (învingător doar pentru moment, pentru că şi acesta poate fi înlocuit de către patronii săi de la Moscova, după ce schimbă raportul de forţe real şi preia puterea pas cu pas).

Prima garanţie ratată este poziţia de Preşedinte al Parlamentului, numărul 2 în stat şi cel ce poate semna ce refuză să numească sau să promulge neconstituţional Preşedintele Igor Dodon, poziţie de control cedată către PSRM. A doua este Curtea Constituţională, distrusă, delegitimată şi până la urmă forţată să demisioneze in corpore, pentru ca ulterior să fie preluată sub control autoritar de către acelaşi Preşedinte Igor Dodon.

Marşul neabătut spre instrumente de putere acumulate de către socialiştii pro-ruşi

Dacă din punct de vedere al Preşedinţiei Parlamentului – care nu mai poate fi schimbat decât cu majoritate calificată în acest mandat, deşi Zenaida Greceanîi a fost aleasă cu o majoritate simplă, o altă aberaţie a legilor Republicii Moldova, profund neconstituţinală pentru că principiul de drept este cel al simetriei, care spune că cine numeşte este şi cel care revocă – lucrurile sunt închise, în cazul Curţii Constituţionale a existat o mică şansă principială: alegerea profesionistă, prin concurs, a reprezentanţilor judecători ai Curţii Constituţionale.

Ultimele zile au arătat ratarea completă a intenţiei – oricât de limitată şi insulară ar fi fost – la nivelul Parlamentului de a aduce prin concurs profesionişti în fotoliile de judecători ai Curţii. Pe de o parte e o aberaţie administrativă – şi complet nelegală, atacabilă de către oricine în Contencios Administrativ – de a organiza un concurs (oricât de multe aberaţii au apărut şi aici, precum note de 1 acordate politic de parlamentari juriştilor), a declara câştigătorii şi, ulterior, a schimba reprezentanţii judecători la Curtea Constituţionale - inclusiv dintre cei care NU AU PARTICIPAT LA CONCURS. Şi ghici ce, chiar cel apărut atât de neconvenţional între propuneri e ales Preşedintele Curţii Constituţionale, socialistul fost comunist Vladimir Ţurcan! Nu a candidat dar s-a trezit şef!

Deci ACUM a pierdut şi o a doua garanţie, iar astăzi, după alegerea Preşedintelui CCM, se vede reprezentarea profund politică din cadrul Curţii şi delegitimarea acesteia. Putem spune fără a greşi că astăzi omul forte al Republicii Moldova este Igor Dodon, fără drept de apel. Dacă cineva este curios, putem scrie pe hârtie care sunt instrumentele pe care le-a pus în panoplie fiecare din componentele mezalianţei politice de la Chişinău.

Preşedinţia Parlamentului, Curtea Constituţională, Securitatea – SIS, Apărarea, Consiliul Suprem de Securitate cu super-atribuţii peste Executiv – şi Justiţia, toate arată că avem o acumulare de instrumente de putere fără egal şi o dominare absolută a instituţiilor şi a instrumentelor de putere de către Preşedintele pro-rus al Republicii Moldova. Îi mai lipseşte victoria zdrobitoare în alegerile locale, reconstrucţia legitimităţii şi în substanţă electorală, iar Igor Dodon se poate dispensa de parteneri şi poate instaura liniştit conducerea autoritară, cu sau fără guvernul de vitrină pro-european.

Igor Dodon poate juca liniştit ţonţoroiul pe Constituţia Republicii Moldova

Afacerea Curţii Constituţionale mai poartă o lecţie învăţată şi o dramă: distrugerea definitivă a unei instituţii a statului democratic. Credibilitatea este complet distrusă, chiar dacă discursurile de intenţie erau optimiste şi anunţau resetarea ei, legimititatea judecătorilor e alterată de calitatea de oameni politici a trei membri din şase, de concursul nerespectat şi de intrarea pe uşa din dos a celui desemnat în alte condiţii drept preşedinte ale CCM, ulterior votat şi de un judecător al ACUM, iar Curtea, în loc să fie arbitru şi garant al constituţionalităţii, s-a aşezat, cuminte, în rândul instrumentelor lui Igor Dodon pentru dominarea statului şi a concetăţenilor săi.

Vedem astăzi, cu responsabilitatea directă a tuturor componentelor mezalianţei de la Chişinău, o declasare radicală şi subminare a unui instrument democratic relevant, Curtea Constituţională, chemat – potrivit Constituţiei Republicii Moldova - să joace rolul său tehnic în echilibrul şi disputele dintre cele trei puteri în stat şi în respectarea atribuţiilor strict simbolice şi constituţionale ale Preşedintelui, un preşedinte reprezentativ şi de decor, chiar dacă ales direct.

Şi dacă mai exista o instituţie care putea opri drumul modificării neconstituţionale, pe sub uşă, prin legi ce ocolesc asumarea modificării Constituţiei, a atribuţiilor de fapt ale Preşedintelui, aceasta a dispărut. Astfel că Preşedintele a devenit o autoritate super şi supra-executivă, un super-Preşedinte, prin instrumentele pe care şi le-a creat şi le-a obţinut de la majoritate. Iar astăzi Curtea Constituţională este un simplu mărţişor pe reverul lui Igor Dodon, Super-preşedinte neconstituţional.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite