Cum a devenit Republica Moldova superputere maritimă

Circa 70% din flota moldovenească sunt cargouri. Sursa: Marinetraffic.com

Moldova are o flotă de 430 de nave, cu o capacitate totală de transportare de zece ori mai mare decât a României. Şi asta deşi are o ieşire la mare de numai 400 de metri, prin Dunăre, iar după destrămarea URSS rămăsese fără niciun vas.

Dispariţia Uniunii Sovetice a fost urmată de partajarea averii moştenite de fostele „republici-surori". Procesul a demarat la finele anului 1991 şi nu s-a finalizat nici până astăzi. Fiecare ţară urma să primească o parte proporţională cu cota contribuţiei la Produsul Intern Brut al fostei URSS.

Un ONG grecesc a fost autorizat de căpitănia portului Giurgiulești să certifice navele cu pavilion moldovenesc

Procedura a fost propusă de un grup de economişti din Ucraina, care au calculat că Rusia deţinea o cotă de 61,34% din PIB, Ucraina - 16,37%, Belarus - 4,13%, Kazahstan - 3,87%, Uzbekistan - 3,27%, Azerbaidjan - 1,64%, Georgia - 1,62%, Lituania - 1,41%, Republica Moldova - 1,29% etc. După acest principiu a fost împărţit, de exemplu, parcul de vagoane şi trenuri al fostei URSS.

LĂSATĂ FĂRĂ NICIO NAVĂ

Republica Moldova, la fel ca şi celelalte foste republici urma să moştenească o parte din flota comercială sovietică. Datele UNCTAD (Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Comerţ şi Dezvoltare) arată că în 1991 URSS deţinea o flotă cu o capacitate de 29,36 milioane de tone. Prin urmare, ţara noastră ar fi trebuit să primească vase maritime cu un tonaj total de circa 380.000 de tone.

83 de kilometri navigabili pe Prut, între Giurgiulești și Cahul

În 1992, a existat un proiect de Acord privind împărţirea navelor maritime civile ale fostei URSS. Potrivit acestuia, Republicii Moldova îi revenea un număr neprecizat de vase (între 20 şi 50, în funcţie de tonaj), cu o capacitate totală de 258.000 de tone. Oficial însă ţara noastră n-a primit niciunul. Ministerul Transporturilor explică: „Celelalte state au refuzat să transmită Republicii Moldova navele maritime civile".

REVANŞA MOLDOVEI

Moldova şi-a luat parţial revanşa după ce a devenit membră cu drepturi depline a Organizaţiei Maritime Internaţionale, la 12 decembrie 2001, şi mai ales după ce a legalizat în anul 2006 înregistrarea sub pavilion moldovenesc a navelor maritime comerciale. Astfel, din 2007 şi până în acest an numărul navelor „moldoveneşti" a crescut de la câteva unităţi la circa 430, din care 50 aparţin unor companii autohtone.

Datele UNCTAD arată că „flota moldovenească" a ajuns la un tonaj de 584.000 de tone şi este de zece ori mai mare decât cea a navelor ce plutesc sub pavilionul României. După ritmurile de creştere ţara noastră este lider regional şi, dacă vom continua aşa, am putea întrece şi Ucraina, a cărei flotă este în declin şi a ajuns la o capacitate de transportare de doar 679.000 de tone, de zece ori mai mică decât în 1993.

VENITURI DE MILIOANE

Datele Ministerului Transporturilor arată că în urma înregistrării navelor străine sub pavilion moldovenesc obţinem şi venituri importante. Astfel, în anii 2007-2009 veniturile au constituit circa opt milioane de lei, iar în 2011 au ajuns la zece milioane de lei.

Scandalul iscat în august în legătură cu înregistrarea sub pavilion moldovenesc a 12 nave iraniene a provocat însă unele dubii ce ţin de beneficiile acestei practici. Autorităţile au fost nevoite să modifice puţin procedurile de înregistare, adăugând la condiţii necesitatea avizului obligatoriu din partea Ministerului Afacerilor Externe.

„Procedura existentă este una vicioasă. Nu poate un funcţionar de la Ministerul Transporturilor să ia decizii care pot să creeze dificultăţi în relaţiile cu partenerii noştri externi", a argumentat atunci premierul Vlad Filat.

Avocatul Viorel Furtună, specialist în dreptul maritim, spune însă că ţara noastră nu riscă practic nimic înregistrând nave străine sub pavilion moldovenesc. „În cazul unor litigii, responsabilitatea o poartă proprietarul navei, şi nu ţara de provenienţă", spune avocatul.

Totodată, el susţine că, deşi pentru unii sună ridicol, expresia „flota moldovenească" este confirmată de date concrete şi că „ar trebui să ne mândrim cu faptul că ţara noastră a devenit lider regional la acest capitol".

Potrivit datelor UNCTAD, 70% din flota moldovenească o alcătuiesc cargourile, 20% - vrachierele (nave de transportat marfă în vrac), iar 6% sunt tancuri petroliere.

Moştenirea sovietică

Ucraina insista în anii ‘90 ca în baza cotei din PIB să fie partajată şi averea de peste hotare, rezervele de aur şi diamante, dar şi datoriile fostei URSS. Rusia a insistat însă pe aşa-numita variantă zero, prin care îşi asuma obligaţia de a deservi datoria externă a URSS, în schimb fostele republici renunţau la drepturile lor asupra proprietăţii sovietice de peste hotare şi asupra datoriilor pe care le avea de recuperat imperiul defunct.

La 4 decembrie 1991, republicile ex-sovietice au semnat Tratatul cu privire la succesiunea datoriilor externe şi activelor de stat ale URSS. Datele oficiale arătau că la 1 noiembrie 1991, datoria externă a URSS constituia 81 de miliarde de dolari, respectiv Moldovei îi reveneau 1,03 miliarde. Ucrainenii au calculat că activele ce le-ar fi revenit ţării lor depăşeau de cinci ori valoarea datoriilor.

Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md