SPECIAL Captivi de bunăvoie în lumea cărților

Cea mai mare bibliotecă din Moldova serbează 180 de ani de la fondare. Angajații care-și duc viața printre rafturi se dedică meseriei uitând de lefurile mizere . Petrec aici câte 12 ore pe zi, economisesc la energie și încălzire, doar ca să stea cât mai mult timp la dispoziția cititorilor

Biblioteca Națională din Moldova este o a doua școală pentru mulți studenți, elevi sau profesori. Găzduită la început de casa unui negustor pe nume Bogaciov, pentru 600 de ruble anual, instituția și-a schimbat de multe ori sediul. Începând cu anul 1961 și până astăzi, biblioteca și-a păstrat adresa constantă. Zi de zi, peste 500 de vizitatori pășesc pragul clădirii din strada 31 August, iar, anual, numărul cititorilor înregistrați crește cu 10.000, spre încântarea bibliotecarilor, care se bucură de fiecare dată cânt sunt asaltați de cititori curioși.

Ana Daghi (67 de ani) este una dintre cele mai vechi angajate ale Bibliotecii Naționale, cu peste patru decenii lucrate aici. Prin mâinile ei au trecut mii de volume. Seara, când ajunge acasă, tot nu lasă cărțile din mână. „Le citesc nepoților și mai răsfoiesc și eu câte ceva. M-am obișnuit să trăiesc în lumea cărților și nu ajung vreodată să mă plictisesc, pentru că mereu apar altele noi", spune femeia.

Directorul instituției, Alexe Rău, este mândru de angajații săi și le este recunoscător pentru că se dedică trup și suflet muncii lor, în ciuda lipsurilor pe care le au mereu. „Avem peste 200 de bibliotecari. Îi admir mereu pentru statornicia lor și pentru că lucrează cu dedicație. Bugetul de care dispunem este insuficient, însă încercăm să ne descurcăm. Dacă ne-am conduce după ordinele emise de Guvern, ușile noastre ar trebui să se închidă la ora 17.00. Eu, însă, mi-am asumat răspunderea să lucrăm până la 20.00. Iar pentru asta facem economii drastice la energie, agent termic și la ce mai reușim", mărturisește șeful bibliotecii, adăugând că aprinde foarte rar becurile în biroul său.

Colecția de carte veche și rară, patrimoniul Bibliotecii Naționale
Dintre cele 2,5 milioane de volume pe care le păstrează Biblioteca Națională, cea mai mare comoară o reprezintă colecțiile de carte veche și rară. Acestea sunt păstrate în containere antiincendiare, în odăi dotate cu climatizatoare. Ansamblul de cărți valoroase este alcătuit din 21.000 de opere, constituit din manuscrise, carte veche românească, volume străine editate până în 1725, ediții princeps și antume, colecții personale. Seria „Moldavistica" face parte din operele conservate și protejate de Biblioteca Națională și adună mii de documente despre Moldova, editate la noi sau în afară. Deosebite sunt și culegirile de hărți sau ziare vechi, dar și audiovideoteca, cea mai mare colecție de documente de muzică tipărită.

„Biblia rămâne cartea preferată"
Tot în acest an, directorul Bibliotecii Naționale sărbătorește două decenii de când are grijă de tot ce-nseamnă colecții, donații, angajați, salarii sau cititori. Și-a început cariera însă prin 1975, când s-a angajat ca bibliotecar inferior. S-a îndrăgostit de lectură în adolescență, când a început să colecționeze cărți de toate felurile și în toate limbile. Cele peste 4.000 de volume le-a lăsat apoi fiilor săi, iar acum, arhiva lui personală o împărtășește cu toți cititorii bibliotecii.

„Am răsfoit mii de cărți, mi-au plăcut dintotdeauna. Preferata este Biblia. Pentru că am crescut într-o familie de credincioși, a fost cartea de căpătâi la noi în casă. Am rămas fidel clasicilor români, îl ador pe Blaga și îl recitesc cu inspirație. Mă întorc mereu și la poeziile lui Borges, la cele ale Mariei Rilke. Nu pot să nu-i iubesc pe Grigore Vieru, Arcadie Suceveanu, Nicolae Dabija, Vasile Gârneț, Emilian Galaicu-Păun", împărtășește Alexe Rău, care precizează că primul lucru pe care l-a făcut atunci când a devenit director a fost să interzică discuțiile aprinse pe teme politice în timpul orelor de lucru. Pentru mulți, șeful Bibliotecii Naționale este cunoscut și în calitate de scriitor și doctor în filozofie. El nu doar citește, dar și scrie, volumul său de debut fiind placheta de versuri „Spune ceva", urmată de „Nuca lui Nevermore".

Patru mii de volume provin anual din donații

Biblioteca Națională își îmbogățește anual fondurile de carte cu ajutorul donațiilor făcute de oameni publici și colecționari de la noi. Loturi valoroase de carte au fost oferite de ambasadorii străini, Ministerul Culturii din România, Alianța Franceză sau Arhiva Națională a Moldovei. De asemenea, biblioteca păstrează colecții personale ale scriitorilor, istoricilor sau ale politicienilor moldoveni, cum ar fi Mircea Druc, Vasile Șoimaru, Nicolae Roibu, Anatol Petrencu, Aurelian Dănilă, Aurel Marinciuc, Ion Hadârcă, Dumitru Fusu, Ion Buzilă, Zlata Tkaci, Pavel și Clara Balmuș și alții.

Cea mai recentă donație a fost făcută de deținutul politic Alexandru Șoltoianu, care a dăruit bibliotecii câteva sute de cărți rare, broșuri, albume și articole decupate din ziare despre istoria Basarabiei. Numele prietenilor cărții sunt înscrise în Hronicul Bibliotecii Naționale.