Pornită spre UE, pe tanc şi cu Ilici la braţ

După două decenii de Independenţă, Republica Moldova rămâne ancorată în URSS, cu seceri şi ciocane în acte şi Lenin pe soclu. Avem legi şi paşapoarte sovietice, sate şi străzi care amintesc de epoca de tristă pomină, „eliberatori" şi tancuri aproape în fiecare sat.

La 20 de ani de când ne-am debarasat, formal, de tot ce înseamnă constituţia URSS,sovietul miniştrilor sau eroi ai muncii socialiste, printre teancurile de documente de care se ghidează moldovenii se mai regăsesc acte în care R.S.S.Moldovenească este trecută ca ţara în care trăim.

„Traducând în viaţă ideile leniniste ale construcţiei societăţii comuniste şi înfăptuind cursul spre ridicarea nivelului de trai material şi cultural al poporului, Statul Sovietic realizează consecvent programul de construire a locuinţelor, elaborat de Partidul Comunist", se spune în Codul cu privire la locuinţe, adoptat în 1983, valabil şi azi în Moldova.

Autorii codului dau şi o explicaţie de ce este necesar un act ca acesta: „ca rezultat al biruinţei Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie în ţara noastră au fost create premizele necesare pentru rezolvarea uneia dintre problemele sociale de cea mai mare importanţă, satisfacerea necesarului de locuinţe al oamenilor muncii".

Nu este singurul document moştenit de pe vremea URSS. Astăzi specialiştii de la Ministerul Construcţiilor sunt obligaţi să se mai ghideze de zeci de acte normative sovietice de prin anii 1970 şi 1980 ale „Gosstroiului" (instituţie care se ocupa de reglementarea domeniului construcţiilor - n.r.).

TRANZIŢIA, UN PROCES ANEVOIOS

„În ultimii ani am încercat să modernizăm aceste standarde şi să le adaptăm la cele europene. Am constatat însă că unele norme care sunt la noi, în UE nici nu există", explică Iurie Socol, şeful Direcţiei reglementări tehnico-economice a Ministerului Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor.

Regulamentul căminelor din 1984, hotărârea cu privire la Cartea Roşie a R.S.S. Moldoveneşti din 1985 sau hotărârea cu privire la dreptul de folosinţă a spaţiului locativ suplimentar din 1970, toate mai apar în bazele de date legislative ale juriştilor moldoveni.

Până în 2003, în Moldova era valabil Codul penal şi Codul de procedură penală din 1961. „Violul şi omorul rămân crime şi în Africa", spune Andrei Pântea, prim-adjunctul procurorului general. Judecătorii, avocaţii, procurorii îşi amintesc că procesul de adaptare a legislaţiei a fost destul de anevoios. Ei spun că acum 20 de ani s-a stabilit că toate legile urmau să fie adaptate la noile condiţii, doar că legiuitorii au renunţat atunci când şi-au dat seama câtă muncă urma să fie făcută.

„Un timp ne-am folosit de legile sovietice până le-am adoptat pe ale noastre. A fost un proces lent, totuşi la începutul anilor 1990 moldovenii erau apreciaţi de experţii UE în ceea ce privea legislaţia pentru că, credeau ei, ne mişcam destul de bine", afirmă Nicolae Timofti, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. „Pe parcursul anilor au fost reînnoite actele, există totuşi documente care ţin de anumite domenii înguste unde nu a ajuns legiuitorul", susţine avocatul Vitalie Nagacevschi.

FOTO ADEVĂRUL în sala de festivităţi din primăria Cuşmirca, Şoldăneşti, Lenin asistă la nunţile din sat

Sate şi străzi uitate în timp

Pervomaisc, Maiscoe,Maiovca,Octeabriscoe,Crasnoarmeiscoe, Rassvet, Mirnoe, Drujba, Dolinnoe,Troţcoe, Suvorovca sunt denumiri de localităţi din Republica Moldova, nu din regiunea separatistă din stânga Nistrului sau din autonomia găgăuză, unde lenenii trăiesc aievea pe străzile oraşelor şi satelor, ci chiar în centrul ţării.

Autorităţile din zeci de localităţi n-au revenit la vechile denumiri româneşti, cum s-a făcut prin altă părţi. Astfel, numai în raionul Drochia dăinuie memoria „marelui Ilici", a eroului socialist moldovean Lazo, a generalului rus Ceapaev sau a savantului sovietic Miciurin, în loc să se revină la denumirile vechi Dragoş-Vodă, Cuza-Vodă, Ghica-Vodă şi Mihnea-Vodă, toate modificate în 1949. În stânga Nistrului totul e roşu: Crasnencoe, Crasnîi Octeabri, Crasnaia Besarabia, Crasnagorca, Crasogradari.

După destrămarea URSS, străzile din Capitală au fost rebotezate. Accest lucru provoacă isterie antiromânească chiar şi astăzi.

PROMISIUNE ELECTORALĂ

Unele partide promit în campanii electorale să se revină la denumirile vechi. De pe timpul fostului regim au rămas doar patru străzi, care, prin votul consilierilor comunişti, au fost mutate din centrul oraşului la periferie, într-un cartier nou de la Petricani. Fosta stradă, numită în cinstea generalului sovietic Belski azi se cheamă Cuza Vodă, Berzarin e Mitropolit Petru Movilă, Tolbuhin - Titulescu, iar Tomoşenko - Decebal.

Nu ne putem despărţi de paşapoartele sovietice
Aproximativ 300.000 de moldoveni mai deţin paşapoarte sovietice. Actele au termenul de valabilitate expirat, cu toate acestea posesorii lor pot să meargă cu ele la votare sau să-şi ridice pensia. De fiecare dată în campaniile electorale se discută dacă să li se permită dreptul la vot deţinătorilor de paşapoarte emise de Uniunea Sovietică. Se poartă discuţii aprinse şi până la urmă, li se dă voie.

Majoritatea deţinătorilor de documente ale unui sat ce nu mai există de 20 de ani sunt bătrâni care fie nu au bani să perfecteze un act nou, fie nu o fac din anumite convingeri. Acest lucru li se permite doar pensionarilor.
„Pentru un act nou trebuie să dau 130 de lei. Am o pensie de 700 de lei şi nu-mi pot permite să dau 130 de lei pentru un buletin nou. Dar nici nu-mi trebuie. Ce-o să merg cu el în mormânt?", se întreabă chişinăuianul Ion Vatavu.

Ostaşii „eliberatori“ stau de veghe în centrul oraşului Hânceşti

O armată de lenini şi „eliberatori"

Aproape 40 de monumente ale lui V.I. Lenin şi câteve sute de monumente ale „ostaşilor eliberatori" împânzesc şi după două decenii de Independenţă statul care s-a rupt de fostul imperiu şi aspiră astăzi să ajungă în Uniunea Europeană.

În timp ce UE, Consiliul Europei şi OSCE cereau decomunizarea societăţii pentru preîntâmpinarea revenirii la orice formă de ideologie comunistă, în Moldova se reîntorceau „ilicii" pe socluri. Cel puţin 13 monumente ale Lenin au fost reinstalate în perioada guvernării comuniste. Totodată, circa zece tancuri au continuat să ne păzească ţara, aducându-ne aminte cine este stăpân în acest spaţiu.

CELE MAI ÎNGRIJITE

„E interesant că toate aceste monumente au înscripţii în rusă şi sunt cele mai îngrijite. În fiecare an ele sunt vopsite sau văruite din puţinul fiecărei primării, spre deosebire de conace sau alte vestigii istorice şi arhitecturale care stau să se prăbuşească", susţine Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor, de la Ministerul Culturii. „În fiecare sat există statui ale ostaşilor sovietici. Asta reprezintă cam jumătate dintre monumentele din Registrul Naţional", mai afirmă acesta.

Ion Ştefăniţă mai spune că propaganda sovietică le-a inoculat basarabenilor ideea că monument înseamnă statuile „eliberatorilor", nu şi clădirile, bisericile, şcolile ctitorite de boieri sau nobili.