LA PRUT / Vor sârma ghimpată să-i apere de Uniunea Europeană

După mai bine de un an de când a fost scos gardul de fier de la Prut, oamenii din satele de la frontiera cu România sunt indignaţi că au rămas fără „protecţie". Unii dintre localnici, mai harnici, au profitat însă de schimbare pentru a-şi împrejmui propriile gospodării.

Ion Mihailenco (56 de ani) din Măcăreşti, raionul Ungheni, păstrează şi acum în curte un vălătuc de sârmă ghimpată. În februarie 2010, atunci când soldaţii au început demontarea gardului de la Prut, bărbatul şi-a luat sania şi a mers pe urmele lor.

„O bucată de sârmă la casă întotdeauna poate fi de folos. Dacă au scos-o de la Prut, mie îmi va prinde bine. Îmi voi repara gardul cu ea. De ce să se piardă aşa bunătate?", spune gospodarul.

Dacă unii au tras foloase, alţii sunt supăraţi şi acum că au rămas fără bariera de la hotarul cu România. Natalia Muşetu (74 de ani) din aceeaşi localitate a trăit o viaţă cu sârma ghimpată, iar acum îi este teamă că animalele de pe lângă casă ar putea fi înghiţite de apele râului.

„Am auzit că s-a înecat ieduţul vecinei şi parcă şi mie mi-e frică. Am un cal priponit, dar dacă ar fi slobod... Da' nu cumva vor să pună gardul înapoi?", se interesează mătuşa. „Poveşti cu zmei! Din contra, oamenii au priceput că este o deschidere şi au devenit mai disciplinaţi. Animalele nu au ce căuta la Prut", o contrazice Ion Harea, preşedintele raionului Ungheni.

Nu ar fi de acord cu el nişte bărbaţi din Bărboieni, care, la doar câţiva kilometri, discută aprins despre ultimele evenimente politice legate de viitorul european al Republicii Moldova.

„La ce-o trebuit să scoată sârma? S-au îmbogăţit de pe urma ei? Vrem sârma înapoi", s-a enervat şi mai tare Gheorghe Zaharia (57 de ani). Şi în mahalaua nouă de la Costuleni, cu case ridicate din banii câştigaţi peste hotare, sătenii pun ţara la cale în mijlocul uliţei.

„NU NE TREBUIE EUROPA"

Vlad Ureche (29 de ani), care a lucrat şase ani la Moscova pentru o casă cu două niveluri de 40 de mii de dolari, spune că nu „are nevoie de Europa", iar sârma de la Prut ar trebui pusă la loc. „E periculos pentru copii. Cui să ne plângem dacă se va întâmpla vreo nenorocire? ", arată el spre soţia sa, care lustruieşte gardul casei cu o cârpă. „Ş-apoi de ce ar trebui să ne simţim mai liberi acum? Rusia ne aşteaptă cu braţele deschise, drumul spre Europa însă te bate la buzunar", mai spune tânărul.

„ÎNVĂŢAŢI-NE SĂ FIM LIBERI"

După ce s-a contrazis cu consătenii pe tema „libertatea moldovenilor", Petru Chirinciuc (50 de ani) a tras şi concluzia: „Nu merităm nicio Europă! Noi nu ştim să fim liberi pentru că am fost sub talpa ruşilor toată viaţa. Ar trebui să ni se dea lecţii de libertate, iar până atunci să ne dea gardul înapoi".

Autorităţile spun că o parte din sârma ghimpată a fost împărţită localnicilor. Sergiu Şişcanu, primarul comunei Măcăreşti, afirmă că, din cele şapte tone adunate în localitate, mai bine de o tonă a fost repartizată oamenilor, iar celelalte se păstrează în depozitul pichetului de grăniceri din apropiere.

„Vrem s-o vindem unei firme cu 16 bănuţi kilogramul. De-ar veni s-o ia mai repede, că le-o dăm şi gratis", spune primarul.

FOTO DE TUDOR IOVU

Radiocomunicaţii în locul gardului vechi

Gardul de sârmă ghimpată de la graniţa moldo-română urmează să fie înlocuit cu un sistem modern de securitate, finanţat din fonduri europene.

Proiectul este divizat în trei faze. Prima etapă, numită „Giurgiuleşti-Ungheni şi extensia Ungheni-Horeşti", a fost lansată în 2006, dar lucrările propriu-zise au demarat în 2010 şi prevăd construcţia unei reţele de comunicaţii radio, pe principiul radio relay, de-a lungul frontierei, între aceste localităţi.

La prima etapă, au fost instalate şi echipate 27 de turnuri. Pe unele dintre ele au fost imontate staţii de bază pentru comunicaţiile TETRA. De asemenea, se află în construcţie şi reţeaua de telefonie IP şi de supraveghere video. Subdiviziunile Serviciului Grăniceri au fost dotate cu calculatoare, echipament special pentru citirea paşapoartelor şi automobile de teren, au fost amenajate încăperile tehnice.

Suvenire, fier uzat şi poduri peste Prut

Gardul de sârmă ghimpată, care a marcat timp de 66 de ani graniţa dintre România şi Republica Moldova, a fost demontat la începutul anului trecut. Guvernul AIE a renunţat la acest vestigiu al Uniunii Sovietice, care a mai rămas în opt din cele 11 raioane de la frontiera de Vest. Premierul Vlad Filat a declarat atunci că păstrarea sârmei ghimpate în secolul XXI, când graniţele Europei sunt transparente şi oamenii pot circula liber, ar fi o „ruşine".

În total, de la hotar a fost scoasă sârmă cu o lungime de circa 300 de kilometri, care cântărea 2.500 de tone, fiind estimată la peste 125.000 de euro. Alexei Roibu, şeful Serviciului Grăniceri la acea vreme, a spus că sârma era uzată şi, în realitate, nu proteja frontiera de stat. Gardul a rămas în picioare doar pe unele porţiuni, cum ar fi rezervaţiile naturale.

Printr-o decizie a Executivului, sârma a fost transmisă, cu titlu gratuit, autorităţilor locale, care au mână liberă să decidă ce fac cu ea. În cele mai multe cazuri, vălătucii au fost vânduţi la fier vechi, topiţi sau împărţiţi ţăranilor şi agenţilor economici.

Sârma veche a căpătat şi o valoare simbolică. La Ungheni, au fost confecţionate sute de suvenire, care sunt oferite ca amintire oaspeţilor raionului. Fiecare dintre acestea reprezintă un fragment de sârmă ruginită, pe un suport din lemn. Anterior, s-a anunţat că sârma ghimpată va fi topită, iar din metalul obţinut va fi construit un pod peste Prut, însă ideea nu a fost realizată.

AMINITIRE PENTRU PREŞEDINŢI

Prima bucată din gard a fost tăiată de premierul Vlad Filat şi ministrul Administraţiei şi Internelor de la Bucureşti, Vasile Blaga, pe 15 februarie, la inaugurarea podului Rădăuţi-Lipcani. Blaga a luat câte o mostră pentru Traian Băsescu şi Emil Boc, iar Filat a spus că i-ar da un val întreg ex-preşedintelui Voronin.