EXCLUSIV / Vladimir Iastrebceak „ministru de externe“ de la Tiraspol: „Independenţa Transnistriei ar dezlega mâinile Moldovei“

Într-un interviu pentru „Adevărul", aşa-zisul ministru de externe a vorbit despre mai multe subiecte sensibile pentru ambele maluri ale Nistrului.Iastrebceak speră că Moscova va recunoaşte autoproclamata republică, aşa cum a făcut-o în cazul Abhaziei şi al Osetiei.

După reuniunea de la Moscova, autorităţile de la Chişinău au declarat că negocierile au eşuat din cauza Tiraspolului...
Nu pot spune că întâlnirea a fost nereuşită. În aprilie, la Viena, am stabilit că până în iunie vom încerca să contribuim la soluţionarea problemelor locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului. Lista nu era foarte lungă. Era vorba despre problema căilor ferate, importul şi exportul realizat de întreprinderile din Transnistria. Urma să ne concentrăm şi să găsim o soluţie comună până la întâlnirea de la Moscova, pentru ca să nu mai revenim la ele. Din păcate, lucrurile nu s-au mişcat din loc. De exemplu, Chişinăul încă nu a luat o decizie finală în privinţa circulaţiei trenurilor marfare pe teritoriul Transnistriei.
Toate acestea au adus la situaţia de la Moscova. Nu o pot numi eşec, chiar dacă aşteptările au fost mari. E adevărat, nu au fost reluate negocierile oficiale, dar credem că această decizie trebuie să fie precedată de paşi concreţi.

Următoarea întâlnire va avea loc în septembrie. Ce pregătiţi pentru acea dată?
Ambele părţi ar trebui să pregătească câte ceva pentru întâlnirea de la mijlocul lunii septembrie. Sunt câteva direcţii care ar putea schimba situaţia. De exemplu, aceleaşi căi ferate.

Dar legătura telefonică fixă, sistată încă în 2004?
Problema nu se poate rezolva doar în contextul legislaţiei Republicii Moldova sau a Transnistriei. Soluţia poate fi găsită în protocoale, înţelegeri parafate, obligatorii pentru ambele părţi. Deocamdată, vedem dorinţa colegilor din Moldova să rezolve situaţia potrivit legislaţiei de la Chişinău. Mă îndoiesc că le va reuşi.

Se vorbeşte tot mai mult despre un plan comun al Rusiei şi Germaniei privind rezolvarea conflictului transnistrean. Ce crede Tiraspolul despre memorandumul Merkel-Medvedev?
Orice idei şi propuneri noi sunt examinate atent la Tiraspol. Totuşi, înţelegerile dintre unele părţi terţe la negocieri nu pot înlocui contactele directe dintre noi. Reglementarea conflictului stă pe umerii Chişinăului şi ai Tiraspolului. Noi ar trebui în primul rând să ne înţelegem. Nici Berlinul şi nici Moscova nu pot dicta forma de organizare a unui stat.

Independenţa Transnistriei nu va fi recunoscută de nimeni, nici măcar de Rusia, afirmă autorităţile de la Chişinău. Pe ce vă bazaţi?
Recunoaşterea independenţei Transnistriei ar fi o variantă optimă pentru toţi, inclusiv pentru Chişinău, pentru că i-ar dezlega mâinile în rezolvarea sarcinilor pe care le are Guvernul moldovean. Ar fi bine şi pentru Rusia. În acelaşi timp, înţelegem că la această etapă e greu să vorbim despre o recunoaştere internaţională largă. Asta însă nu ne scuteşte de răspunderea să luptăm pentru independenţa noastră. Ne conducem de regula „niciodată nu spune niciodată". În 2008, Rusia a recunoscut independenţa Abhaziei şi a Osetiei de Sud, deşi şansele păreau foarte mici. E adevărat că aceste teritorii au plătit mult pentru independenţă. Considerăm că astfel de decizii trebuie luată la masa de negocieri. Nimeni nu vrea să se repete tragedia din 1992.

Ce credeţi despre o eventuală implicare a României în negocieri?
Doritori sunt mulţi, dar cantitatea nu asigură întotdeauna calitatea. România este un membru activ al UE, are relaţii bune cu Moldova şi SUA. Are destule pârghii pentru a-şi face cunoscută poziţia, astfel încât nu mai e cazul să participe la negocieri. Nu vedem necesitatea. Din păcate, avem şi experienţa neplăcută din 1992.

Ce aveţi în vedere?
Este clar, participarea militarilor români în conflictul transnistrean, livrarea armamentului şi muniţiilor. Chiar nu vedem motive pentru care România ar trebui să intre în negocieri.
Potrivit datelor oficiale, aproape 400.000 de locuitori de pe malul stâng sunt cetăţeni ai Republicii Moldova în acte. Cum explicaţi asta?
Avem o altă statistică. Totuşi, toţi oamenii aflaţi aici sunt în primul rând cetăţeni ai Transnistriei. Cetăţenii noştri au dreptul la libera circulaţie. Constituţia noastră le permite să deţină şi alte cetăţenii, a Moldovei, a Rusiei, a Ucrainei, a Bulgariei sau a altor ţări recunoscute, dacă asta le oferă posibilitatea să circule fără probleme.

Cei mai mulţi moldoveni îşi văd viitorul în Uniunea Europeană. Intenţionaţi să faceţi ceva în acest sens?
Nimeni nu se poate opune acestei tendinţe, dar totul depinde de posibilităţile statului ce aspiră la integrare. Noi suntem gata să colaborăm cu UE, dar numai în măsura în care şi UE este gata să conlucreze cu noi. Bunăoară, acum în Transnistria sunt în derulare câteva proiecte europene în domenii sociale. Vreau să remarc, totuşi, că pentru noi au prioritate interesele şi legislaţia Transnistriei.
În decembrie, în Transnistria vor avea loc alegeri prezedenţiale. Se vehiculează că Igor Smirnov nu mai este dorit de Moscova. Favorit ar fi Anatoli Kaminski.
Nu totul decide Moscova. Situaţia va fi clară după ce va începe campania electorală. Deciziile vor fi luate aici, în Transnistria. Depinde de votul cetăţenilor noştri.

SURSA MFA-PMR.ORG Vladimir Iastrebceak (dreapta) alături de Serghei Lavrov, şeful diplomaţiei ruse

„Nimic neobişnuit" în scandalul diplomatic

Cum calificaţi incidentul de la Ambasada Federaţiei Ruse, atunci când aţi fost prezentat drept şef al diplomaţiei transnistrene, iar oficialii moldoveni şi diplomaţii străini au părăsit recepţia?
Câteva precizări. Nu toţi oficialii au părăsit recepţia. Din câte am înţeles, primul care a plecat a fost dl Popov (Andrei Popov, viceministru de Externe - n.r.). Alţi oficiali moldoveni au rămas până la sfârşitul ceremoniei, nu au înţeles că a avut loc un incident. Înainte de a mi se oferi cuvântul, purtam o discuţie liniştită cu ambasadorul SUA. Discutam despre o colaborare ulterioară. Am pe masă o invitaţie la recepţia Ambasadei SUA la începutul lui iulie. Nu cred că voi merge. Trebuie să mai treacă ceva timp ca să se calmeze spiritele.
Nu s-a întâmplat ceva neobişnuit. Şi anterior am fost prezentat aşa, niciodată însă nu a urmat o reacţie de felul acesta. De fapt, cred că a fost o reacţie intenţionată în preajma întâlnirii de la Moscova. S-a urmărit ideea de a crea condiţii optime pentru a acuza Transnistria de inflexibilitate.

În calitate de „ministru de externe" de la Tiraspol, ne-aţi putea spune cu ce ţări aveţi relaţii bune?
În primul rând, cu Rusia şi Ucraina, care sunt partenerii noştri strategici. Încercăm să colaborăm cu toate statele ce fac parte din formatul 5+2. Avem relaţii deosebit de bune cu Abhazia şi Osetia de Sud. E clar de ce. Avem o istorie comună.

Se spune că armamentul din Transnistria a fost folosit în Cecenia, Libia, dar şi în alte puncte fierbinţi.
Sunt speculaţii, propagandă care ar crea o imagine negativă Transnistriei. Ar fi nevoie de o baghetă fermecată pentru ca armamentul să se evapore de aici şi să ajungă în altă parte. Chiar dacă ar fi ajuns undeva, ar fi fost imposibil fără suportul oficialilor din Moldova, Ucraina, Rusia. E absurd ceea ce declara anterior liderul comunist Vladimir Voronin că aici s-ar fabrica armament în regim non-stop. În Transnistria nu au fost niciodată întreprinderi care s-ar ocupa exclusiv de fabricarea armamentului.

Dar depozitul de la Cobasna?
Acolo sunt păstrate bunurile Armatei a 14-a, fiind bine păzite. În acest an, depozitul a fost vizitat de o delegaţie a Rusiei şi Ucrainei care s-a convins că cele 20.000 de tone de muniţii sunt în siguranţă.