Se schilodesc pentru o viaţă mai bună. Cum s-au tocmit reporterii „Adevărul“ pentru un rinichi
0
Moldovenii continuă să-şi vândă organele, chiar dacă medicii şi procurorii afirmă că fenomenul, care a luat amploare la începutul anilor 2000, este pe cale de dispariţie.
Constrânşi de sărăcie, necazuri şi plini de datorii, unii oameni îşi scot la vânzare organele, fără să se gândească ce ar putea urma după operaţie. În multe sate din Moldova, zeci sau poate sute de ţărani - pentru că nimeni nu i-a numărat - îşi duc zilele numai cu un rinichi. Alţii sunt gata să le păşească pe urme, doar ca să pună un ban grămadă. Îşi fac toate analizele ca să-şi convingă cumpărătorii, de obicei străini, că sunt perfect sănătoşi, plasează anunţuri pe internet şi aşteaptă să fie contactaţi.
Jumătate din sumă, avans
Mihai S. (nume schimbat - n.r.), de 46 de ani, locuieşte într-un sat din Ştefan Vodă. Agricultorul munceşte din greu ca să-şi întreţină cei trei copii, studenţi la Chişinău. S-a umplut de datorii după ce şi-a plantat o livadă. 200.000 de lei, cât ar trebui să întoarcă, sunt o avere pentru el. Alţi 150.000 de lei, care au dispărut din casa lui, trebuie să-i dea firmei la care este angajat. Disperat, bărbatul spune că nu are de ales şi este gata să-şi vândă un rinichi. „Nu cer mult, 20.000 de euro.Să rămână şi lupul sătul, şi oaia întreagă", ne-a spus el la telefon, după ce i-am găsit anunţul pe un site. Stabilim o întâlnire. Cu o voce tremurândă, frământându-şi mâinile bătătorite şi uscate de vânt, Mihai ne anunţă că şi-a dublat preţul. Datoriile sunt prea mari. „Vreau 50% din sumă înainte de operaţie. Să mi se plătească drumul până în ţara unde se va face transplatul, atât mie, cât şi unui prieten care mă va însoţi. Insist să încheiem şi un contract în care să vă angajaţi să-mi plătiţi reabilitarea", îşi înaintează condiţiile. Ne roagă să fim discreţi. „Nici soţia mea, care munceşte în Italia, nici copiii nu ştiu ce am de gând să fac. Le povestesc după ce voi scăpa de împrumuturi", afirmă bărbatul.
„Aşa poţi câştiga bani"
Alături de anunţul lui Mihai S., alte câteva zeci îşi aşteaptă rândul. Şi Anatol D., 24 de ani, este gata să ajungă pe masa de operaţii pentru a pune în buzunar câteva zeci de mii de euro. Este angajat la o companie străină din Capitală. Nu ne spune cum are de gând să cheltuiască cei 50.000 de euro pe care ni-i cere. Ne îndeamnă însă să ne decidem repede, altfel ar putea să ne-o ia înainte alţii. „M-a contactat o rusoaică stabilită în Germania, care se ocupă cu asta de şapte ani. Mi-a promis 85.000 de euro", spune tânărul, absolvent al unui colegiu de medicină din ţară. „Insist ca operaţia să fie filmată, ca să fiu sigur că nu mi-aţi scos şi alte organe. M-am informat despre toate riscurile, dar să ştiţi că am luat decizia asta încă acum câţiva ani, când eram în Rusia la fratele meu. Am înţeles că aşa poţi câştiga bine", mărturiseşte băiatul, care are acum un salariu de 3.500 de lei.
Şi-a cumpărat perdele şi divan
Acum şase-şapte ani, la uşa medicilor moldoveni băteau ţăranii care nu aveau încă acces la Internet. Auziseră însă prin sat că aşa poţi ieşi din sărăcie. „Erau oameni care se pomeniseră în situaţii delicate şi căutau să facă un ban cu orice preţ. Nu-i întrebam cine sunt. Le spuneam doar că este ilegal", povesteşte Adrian Tănase, şeful Catedrei de Urologie de la Spitalul Clinic Republican.
Cum e viaţa numai cu un rinichi o ştiu bine mulţi săteni din Mingir, Hânceşti, la doar o oră de drum de Chişinău. Autorităţile locale refuză să vorbească despre fenomen şi să ofere cifre. Se ştie însă că bărbaţi şi femei şi-au pus pecetea şi la propriu, şi la figurat, acceptând să plece în afara ţării unde au fost operaţi. Cicatricele de-a lungul abdomenului le amintesc şi astăzi că au fost cândva sănătoşi. Cu numai un rinichi, au rămas şi mai săraci. „În 1996 am ajuns în Istanbul, Turcia. Mi-au promis bani buni, dar mi-au dat doar 3.000 de dolari. Am cumpărat perdele şi un divan în casă. Restul i-am cheltuit pe fetele mele care învăţau atunci la Chişinău", îşi aminteşte Simion Bletia (57 de ani), care lucrează azi doar pe lângă casă. Atât el, cât şi consătenii săi rămaşi fără rinichi au fost victimele unei reţele bine organizate.
Doctorul-traficant, încă nepedepsit
Potrivit unui răspuns oficial al Procuraturii Generale, începând cu anul 2003, oamenii legii au efectuat mai multe investigaţii în cazuri ce vizează traficul de fiinţe umane în scop de prelevare de organe. Procurorii spun că au identificat 11 victime ale unui grup criminal care a activat în perioada 2002-2005. În total, pe banca acuzaţilor au ajuns zece persoane.
Capul reţelei era cunoscutul medic Michael Zis, cetăţean israelian, care a lucrat cândva la Edineţ. Acum câţiva ani, procurorii au cerut ca acesta să fie extrădat din Ucraina, unde fusese arestat. „Autorităţile ucrainene au decis să-l trimită în Israel, unde este cercetat pentru infracţiuni similare", explică Eduard Bulat, procuror-şef al Secţiei combaterea traficului de fiinţe umane.
Victimele erau racolate de moldoveni. „Fiecarea avea rolul său. Unul îi ducea la controale medicale, altul îi transporta, altul le asigura cazare", susţine şi procurorul Nicolae Mătăsarul. De obicei, oamenii se întorceau acasă cu bănuţi, comparativ cu sumele câştigate de traficanţi.
Printre ajutorii lui Michael Zis a fost şi Ruslan Cecati, absolvent al Universităţii de Medicină. Extrădat anterior din Italia, el este judecat acum la Chişinău.
Nimeni nu a fost condamnat
În ultimii ani, instanţele de judecată nu au pronunţat sentinţe de condamnare pentru astfel de infracţiuni, iar oamenii legii spun că fenomenul nu mai are aceeaşi amploare ca acum zece ani. În prezent, procurorii şi poliţiştii de la Centrul pentru combaterea traficului de persoane fac investigaţii într-un alt dosar penal legat de prelevarea de organe. Cazurile au avut loc în perioada 2010 - 2011.
„Efectuăm toate acţiunile de urmărire penală. Am înaintat cerere de comisie rogatorie. Nu avem încă un răspuns. Nu e atât de uşor, fiind vorba de mai multe ţări", precizează Nicolae Mătăsarul.
Liberi până în 2000
Procurorii spun că până la începutul anilor 2000 membrii reţelelor criminale îşi racolau victimele fără a se teme că ar putea fi traşi la răspundere. Şi asta pentru că până atunci în Codul Penal nu exista noţiunea de trafic de fiinţe umane.
Transplantul poate fi făcut legal în Moldova
Medicii ne asigură că oamenii pot duce o viaţă normală şi cu un singur rinichi. Problemele apar însă atunci când cel de-al doilea se îmbolnăveşte. „În cazul în care un rinichi este bolnav, funcţiile acestuia sunt preluate de celălalt. Viaţa persoanei cu un singur rinichi este pusă în pericol dacă ultimul cedează. Orice patologie poate duce la insuficienţă renală. Donatorul poate ajunge, la rândul său, să facă hemodializă, să aibă nevoie de transplant sau chiar să moară", explică Eduard Pleşca, urolog la spitalul „Sfânta Treime" din Capitală.
Persoanele care nu urmăresc să câştige, ci vor să-şi ajute rudele, donând un organ, o pot face din 2011 în Moldova. Organele pot fi prelevate de la un donator în viaţă sau de la un cadavru diagnosticat cu stop cardiac sau moarte cerebrală. În cazul donatorilor vii, o comisie de pe lângă Ministerul Sănătăţii avizează prelevarea. „Transplanul de rinichi durează trei ore. Costurile sunt acoperite de Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi de bugetul statului, dar urmează să fie stabilite de Ministerul Sănătăţii", spune Grigore Romanciuc, vicedirectorul Agenţiei de Transplant.
Se încarcă comentariile...
