Ambasadorul Republicii Polone, Bogumil Luft: „Vrem ca și alte țări să fie invitate în UE“

La 1 iulie Polonia a preluat preşedinţia Uniunii Europene. Care sunt priorităţile Varşoviei pe durata celor şase luni şi cu ce probleme se confruntă Moldova pe drumul ei european, ne spune şeful misiunii diplomatice de la Chişinău. Integrarea europeană este un proces ce durează şi depinde de voinţa şi consecvenţa ţării aspirante, afirmă diplomatul, Polonia a aşteptat 15 ani.

„Adevărul": Dle ambasador, de la 1 iulie Polonia a preluat preşedinţia Uniunii Europene. Ce şi-a propus să facă ţara dumneavoastră în relaţia cu Estul Europei?
Bogumil Luft: Mai întâi, trebuie să spun ce înseamnă atunci când o ţară-membră a UE preia pentru şase luni preşedinţia. Asta nu e preşedinţia UE, ci a Consiliului Uniunii Europene, care este organul principal de decizie al Uniunii şi se convoacă în funcţie de problemele discutate. În componenţa Consiliului intră miniştrii afacerilor externe sau miniştrii din alte domenii ale ţărilor-membre. Ţara care deţine preşedinţia are o influenţă în ceea ce priveşte agenda, organizează lucrările, prezidează discuţiile Consiliului.

Fiecare ţară ce deţine preşedinţia pregăteşte o strategie ce vrea să fie obiectul lucrărilor Consiliului UE. Polonia are acest program axat pe trei aspecte. Primul este legat de dezvoltarea economică, în contextul în care Europa a trecut printr-o mare criză, a ieşit deja, în mare măsură, dar mai are probleme legate de zona euro şi finanţele publice. Ideea noastră este că trebuie să ne folosim de cooperare în UE ca de un mecanism care să dea şanse de dezvoltare. Asta este foarte important în contextul în care în lume au apărut noi puteri economice şi concurenţa pe plan mondial a devenit foarte intensă.

E destul de ambiţioasă această prioritate. Credeţi că veţi reuşi să schimbaţi ceva?
Vrem să punem accent pe această problemă şi să căutăm toate mecanismele posibile. A doua prioritate ţine de securitate, acţiunea comună în cadrul UE să poată fi o sursa de securitate mai mare. Este vorba şi de securitatea energetică, de cea militară şi politico-militară, precum şi de edificarea capacităţilor Uniunii pentru a înfrunta în comun situaţii de criză.

Şi a treia prioritate este o mai mare deschidere a Europei spre vecini. După cum cunoaşteţi, sunt două aripi ale Politicii de Vecinătate: una legată de regiunea de sud, alta legată de vecinătatea estică. În vecinătatea de sud este vorba de Africa de Nord şi de Orientul Apropiat, unde în ultima vreme avem evenimente foarte dramatice, care pot duce la democratizare. Vrem ca UE să ajute toate aceste procese potenţiale de democratizare. În acelaşi timp, şi vecinătatea estică nu este mai puţin importantă pentru noi.

Aici, în primul rând, avem în vedere cele şase ţări ex-sovietice incluse în Parteneriatul Estic, cărora UE le oferă un ajutor pentru transformarea lor într-un mod în care standardele de democraţie, de bună guvernare, de bună funcţionare a statului să fie asemănătoare celor din ţările Uniunii Europene. De asemenea, în această regiune avem în vedere şi relaţiile cu Rusia, pe care trebuie să le dezvoltăm şi să le aprofundăm.

Ce se va întâmpla la summit-ul Parteneriatului Estic programat să aibă loc în Polonia în toamnă?
Preşedinţia poloneză vrea ca acest summit să fie un eveniment care să dea un impuls în plus pentru dezvoltarea Politicii de Vecinătate cu Estul. Toată această politică are ca scop un proces de apropiere. În general, noi suntem pentru lărgirea UE. Cel mai probabil, în timpul preşedinţiei poloneze va fi semnat acordul cu Croaţia despre statutul ţării-membre.

Asta nu înseamnă că Croaţia va deveni imediat ţară-membră, mai trebuie ca acest acord să fie ratificat în toate parlamentele statelor UE. Vrem ca şi alte ţări care ajung la standardele UE să fie invitate în marea familie europeană. Exprim această dorinţă, dar acesta este un proces care durează, pentru care trebuie multe eforturi din ambele părţi.

Pentru un moldovean obişnuit, probabil ca şi pentru un polonez, UE înseamnă libertatea de circulaţie. Deocamdată nu se prefigurează nimic la acest capitol, Moldova are de făcut încă multe reforme, iar unele capitale europene sunt sceptice.
Polonia este pentru liberalizarea regimului de vize, dar pentru asta ţara dumneavoastră trebuie să îndeplinească nişte condiţii, astfel încât liberalizarea să nu fie o ameninţare pentru ţările din zona Schengen care nu mai au graniţe între ele. Totul depinde de anumite procese, de situaţia politică, de ritmul în care se realizează nişte reforme şi de rezolvarea problemelor. Asta nu depinde numai de UE.

LA CHIȘINĂU NU AJUNGE VOINȚĂ POLITICĂ

Dacă am face o comparaţie între Polonia anilor 90 şi Moldova de astăzi, unde ne aflăm?
Sunt situaţii foarte diferite, de aceea nu pot să vă spun. Într-adevăr, sunt nişte probleme asemănătoare, legate de mentalitatea oamenilor, de instituţiile pe care am avut nevoie să le reformăm şi să le adaptăm.

De exemplu, un lucru care este foarte important: în programul Guvernului Moldovei este trecut ca obiectiv descentralizarea ţării şi construirea unor instituţii de autoguvernare locală puternice, independente. În Polonia asta a fost una dintre primele mari reforme făcute de la început. Reforma administrativă a construit sistemul de autoguvernare locală şi asta a ajutat foarte mult la dezvoltare. Este un aspect important şi în ceea ce priveşte apropierea de UE, deoarece toată Europa funcţionează aşa. Acest sistem de descentralizare este bazat pe ideea responsabilităţii comunităţilor mai mici pentru interesele lor. De fapt, asta este democraţia.

Nu vi se pare că nici pe acest subiect nu există voinţă politică la Chişinău, fiindcă la nivel de promisiune el există de mai bine de zece ani?
Parcă există o voinţă politică, dar ea nu ajunge. Pe baza voinţei politice trebuie să fie făcut ceva concret şi eu sper că va fi. Un element important şi pentru atragerea de investiţii străine ar fi stabilitatea politică şi stabilitatea politicii reformelor.