ARHIVELE COMUNISMULUI Basarabeni în Corpul rus de pază. Vezi GALERIA FOTO!

Combatanţii din Corpul rus de pază, la un popas

În al Doilea Război Mondial mai mulţi moldoveni au luptat împotriva Armatei Roşii, fără să facă parte din Armata Română. Dosarele fostului KGB arată că unitatea paramilitară „Russki ohrannii korpus" (Corpul rus de pază), creată pe teritoriul fostului Regat al Iugoslaviei, în care s-au înrolat peste 60 de basarabeni, n-a făcut parte din niciuna dintre părţile beligerante. După război, toţi voluntarii au fost vânaţi de S

Au existat zeci de unităţi militare şi paramilitare care au luptat împotriva Armatei Sovietice în cel de-al Doilea Război Mondial. Cea mai numeroasă a fost cea a general-locotenent Andrei Vlasov (unul dintre eroii apărători ai Moscovei în decembrie 1941, căzut în anul 1942 în prizonieratul german), numită „Armată rusă de eliberare" sau „Armata lui Vlasov".

Aceasta era formată, în special, din prizonierii sovietici de război capturaţi de germani, dar şi din foştii „albgardişti", refugiaţi din Rusia după puciul bolşevic din octombrie 1917, care sperau că astfel pot contribui la lichidarea comunismului.

SOVIETICI ÎMPOTRIVA ARMATEI ROŞII

Mai ales după 22 iunie 1941, odată cu înaintarea trupelor germane în interiorul URSS, fiecare dintre popoarele „republicilor-surori" şi-a constituit propriile unităţi militare de luptă împotriva Armatei Sovietice. Printre acestea e şi Corpul rus de pază, creat pe teritoriul fostului Regat al Iugoslaviei. La puţin timp după ocuparea Serbiei de către germani s-au înteţit atacurile partizanilor lui Tito asupra etnicilor ruşi, stabiliţi aici după 1917, care erau suspectaţi de simpatii pro-germane.

Click aici să vezi GALERIA FOTO!

În urma mai multor asasinate comise de comuniştii sârbi, în vara lui 1941, general-maiorul rus Mihail Skorodumov, şeful Biroului pentru protecţia ruşilor din Serbia, a semnat, la 12 septembrie 1941, ordinul nr. 1 privind înfiinţarea Corpului rus de pază. Memorandul semnat de colonelul Keviş, şeful statului-major al direcţiei Sud-Est, şi Mihail Skorodumov prevedea că doar şeful Corpului se supune comandamentului german, iar unităţile înfiinţate nu puteau face parte din armata germană. Baza Corpului au constituit-o „albii", locuitori ai Iugoslaviei, dar şi tineretul rus născut în emigraţie. Crezul combatanţilor era continuarea „luptei albe" începute în 1918, de data acesta pe teritoriul Serbiei. Totodată, Corpul putea fi folosit doar în lupta împotriva comuniştilor.

Pe parcurs, în această armată s-au înscris şi voluntari de alte naţionalităţi, din Bulgaria, România, Ungaria, Polonia, Franţa, Germania, Grecia, în total din 11 ţări. Timp de patru ani, Corpul rus de pază a reunit peste 17.000 de combatanţi, constituţi în cinci regimente, fiecare fiind alcătuit din trei batalioane a câte 12 companii.

Misiunea principală era protecţia ruşilor împotriva atacurilor partizanilor roşii, dar şi paza unităţilor şi instituţiilor strategice germane, cum ar fi garnizoanele oraşelor, depozite, mine, uzine, căi de comunicaţii. În anumite circumstanţe soldaţii s-au ciocnit în lupte cu partizanii iugoslavi. Când Armata Roşie a intrat în Serbia, Corpul rus de pază a înfruntat-o, cauzându-i pierderi. Combatanţii au depus in corpore armele la 12 mai 1945 în faţa Armatei Engleze, în Austria.Pentru a-şi completa rândurile, în toamna anului 1943, Corpul rus de pază şi-a deschis birouri în Basarabia, Bucovina şi regiunea Odesa. Sediile din Basarabia au fost instalate la Chişinău şi la Bălţi (str. Dostoevski). Înrolarea se făcea benevol.

O PAGINĂ DE ISTORIE NECUNOSCUTĂ

De regulă, cel interesat mergea la sediul închiriat al Corpului şi se informa despre condiţiile şi avantajele oferite: salariul, hrana, echipamentul, garanţii sociale pe timpul serviciului şi după terminarea războiului. S-au atestat cazuri când reprezentanţii lui Skorodumov au vorbit despre înrolare basarabenilor mobilizaţi în batalioanele de muncă.

Acceptantul semna un angajament, iar celor aflaţi la muncă li se acorda un concediu de zece zile pentru a merge acasă. La termenul fixat voluntarul se prezenta la punctul de încorporare din Bucureşti. Urma o comisie medicală, alte formalităţi şi, în scurt timp, era trimis în Serbia. La Belgrad recruţii erau repartizaţi pe regimente, batalioane, companii, primeau uniformă militară şi armă. Primele câteva luni se făcea instrucţie militară. Această cale au parcurs-o peste 60 de basarabeni.

O JUMĂTATE DE PLUTON DINTR-UN SAT

Circumstanţele au făcut ca în Corpul rus de pază să lupte mai mulţi locuitori ai satului Moşani, judeţul Bălţi. Printre aceştia a fost şi Gavril Dolghi, născut în 1922. Până la 12 august 1943, a locuit în satul natal, de unde a fost mobilizat la muncă în apropiere de oraşul Ploieşti. Aici, în luna decembrie, au sosit patru reprezentanţi ai Corpului rus de paza, un ofiţer german vorbitor de rusă şi trei civili, pentru a recruta ostaşi. Promisiunile i s-au părut avantajoase, aşa că Gavril Dolghi a acceptat să fie înrolat.

După un concediu de zece zile la baştină, a venit la punctul de înrolare din Bucureşti şi a urmat drumul spre Serbia. Ajuns la Belgrad, a fost echipat în uniformă italiană, i s-a dat armă, iar batalionul în care a fost repartizat a fost distribuit pentru paza obiectelor militare din oraş. Ulterior, batalionul a fost dislocat în oraşul Iagodino pentru acţiuni contra partizanilor. Fiind miop, nu a participat la razii, aflându-se tot timpul în cazarmă. Odată cu intrarea Armatei Roşii în Serbia, batalionul s-a retras în Austria. Dolghi s-a predat englezilor în toamna anului 1944 şi a fost transmis sovieticilor în vara lui 1945. Peste câteva luni a fost încorporat în Armata Roşie, fiind demobilizat în 1946.

La 20 octombrie 1952 a fost arestat, iar la 10 decembrie Tribunalul Militar al NKVD din RSSM l-a condamnat pentru „trădare de patrie" la 25 ani GULAG, cu confiscarea averii şi decăderea din drepturile civile pentru cinci ani. La 20 octombrie 1954, Judecătoria Supremă a RSSM i-a redus termenul de pedeapsă la zece ani. A fost reabilitat abia la 12 noiembrie 2005.

Alt locuitor al acestui sat, Roman Grigorovschi (născut în 1920) a acceptat să se înscrie în Corpul rus de pază fiind mobilizat la muncă. În Serbia a păzit ceea ce i s-a încredinţat. Reîntors în RSSM, fiind capturat de NKVD, a declarat că n-a luptat contra partizanilor iugoslavi sau a Armatei Sovietice. La 11 februarie 1953, Tribunalul Militar al NKVD din RSSM l-a condamnat pe Grigorovschi la 25 ani de GULAG. Judecătoria Supremă a Republicii Moldova l-a reabilitat la 21 noiembrie 2005.

Combatanţi minori în unităţile paramilitare

Tudor Enachi s-a născut în 1928, în s. Strâmba, jud. Bălţi. Face cinci clase, iar apoi lucrează ucenic la fabrica de lactate din Bălţi. S-a înscris în Corpul rus de pază la 6 decembrie 1943, când avea doar 15 ani. A urmat comisia medicală la Bucureşti şi drumul spre Belgrad. A fost distribuit în regimentul 4, batalionul 1.
Ca şi ceilalţi combatanţi basarabeni a păzit instituţii şi obiecte strategice, dar a luptat şi cu partizanii roşii, fiind rănit. Este luat prizonier, iar în august 1944 ajunge la Chişinău. Este arestat la 31 mai 1951. Tribunalul militar al NKVD al RSSM îl condamnă, la 13 august 1951, la 25 de ani privaţiune de libertate.
În 1955 îi este redusă pedeapsa la cinci ani, este amnistiat şi eliberat din GULAG. A fost reabilitat la 10 septembrie 2001.

Un alt bălţean, Vladimir Naclacevschi (născut în 1927) ajunge în Corpul rus de pază din Serbia în noiembrie 1943, având doar 17 ani. Batalionul său a avut atât misiuni de pază, cât şi de luptă. În una dintre confruntările cu partizanii a participat nemijlocit, fiind trimis în recunoaştere. În mai 1944 este rânit şi stă câteva luni într-un spital din Viena. Revenit la unitate, este surprins de un bombardament al aviaţiei sovietice şi decide să evadeze. Un timp lucrează în Viena, iar în iulie 1946 ajunge la Bălţi. Este arestat la 25 mai 1951. La 28 august, Tribunalul militar al NKVD al RSSM îl condamnă, la 25 ani privaţiune de libertate. Este reabilitat la 26 iunie 2001.

Şi Gavril Ţibulco (născut în 1922), fiind printre cei mobilizaţi la muncă la Ploieşti, a semnat pentru înscrierea în Corpul rus de pază. N-a trecut examenul medical de la Bucureşti şi s-a întors la Moşani. În aprilie 1944, odată cu intrarea trupelor sovietice în RSSM a fost mobilizat pe frontul sovietic.

S-au înscris să slujească în Corpul rus de pază şi Grigore Pcela, Grigore Bacalâm şi Alexei Melniciuc, dar, ajunşi în concediu la Moşani, nu s-au mai prezentat la punctul de încorporare din Bucureşti. N-au fost deranjaţi ulterior de sovietici. Despre soarta altor trei locuitori din Moşani, Vasile Eremciuc, Vasile Grigorovschi şi Constantin Ratuşneac, care au ajuns în Corpul rus de pază din Serbia, nu se cunoaşte nimic.

SOARTĂ DE SOLDAT

Nicolae Ciobanu s-a născut în 1926, la Bălţi. A terminat patru clase la români, iar între 1940 şi 1941 a fost mobilizat de sovietici la o şcoală de meserii din Chişinău. În decembrie 1943 s-a înrolat în Corpul rus de pază. La 9 decembrie urcă în trenul Bălţi-Iaşi-Bucureşti şi se prezintă la punctul de înrolare din Bucureşti. După câteva zile de formalităţi, este trimis cu trenul la Belgrad.

Aici a fost îmbrăcat în haine militare italiene şi încorporat în regimentul 4, batalionul 1. După trei luni de instrucţie, în martie 1944 a fost repartizat pentru paza minelor de cărbune din or. Aleksinac. La 7 mai, comandantul batalionului a primit o scrisoare de la partizanii iugoslavi în care i se propunea ca timp de 24 de ore să părăsească oraşul fără lupte. Refuzul s-a soldat cu ciocniri violente, la care a participat şi Ciobanu.

La finele lunii mai batalionul a fost transferat pentru paza minelor de cupru din or. Bor. Aici Ciobanu s-a aflat până la intrarea Armatei Roşii. Predându-le mitraliera din dotare, el a fost trimis la punctul de filtrare. După mai multe peripeţii, ajunge, în toamna lui 1944, pe teritoriul României, la Turnu-Severin. Comisia mixtă de control româno-sovietică îl expediază la Chişinău, de unde revine la Bălţi.

A fost arestat la 1 iunie 1945, iar la 29 iunie Tribunalul militar al NKVD condamnă pentru „trădare de patrie" şi „propagandă contrarevoluţionară" la 15 ani de muncă silnică, cu confiscarea averii şi decăderea din drepturile civile pe o perioadă de cinci ani. Execută zece ani în lagărul din or. Vorkuta din Extremul Nord al Rusei, până i se reduc cinci ani din pedeapsă. A fost reabilitat la 24 iulie 2001.

Trimişi să-şi ispăşească pedeapsa în GULAG

O reuşită a SMERŞ şi NKVD, structurile de poliţie politică sovietică, o constituie operaţiunea în baza căreia, la 20 februarie 1947, Tribunalul militar al NKVD al RSS Moldoveneşti a pronunţat sentinţa prin care nouă voluntari basarabeni ai Corpului rus de pază au fost condamnaţi la pedepse de până la zece ani de privaţiune de libertate şi trimişi în GULAG. Printre cei condamnaţi au fost Petru Papa-Borş, Vasile Zoba (la momentul înrolării era minor, născut în 1929), Victor Bolocan, Pavel Rodzin, toţi din oraşul Bălţi; Alexandru Mamliuc din Pererâta, Lipcani; Iacob Scurtu din Sărata Veche, Făleşti; Tudor Iancovschi din oraşul Soroca; Vasile Nagornâi din Glavan, Drochia, şi Ion Gnatciuc din Noua Suliţă, Cernăuţi. La 20 octombrie 1994, Iacob Scurtu, Tudor Iancovschi şi Ion Gnatciuc au fost reabilitaţi. Dosarul de la Securitate nu conţine date privind reabilitarea celorlalţi.

REUNIŢI DUPĂ RĂZBOI

Foştii soldaţi şi ofiţeri s-au reunit în Uniunea foştilor combatanţi ai Corpului rus de pază în Serbia. Din 1945, Uniunea a editat o publicaţie cu denumirea „Naşi vesti", care din 2001 se numeşte „Vestnik ROVS". Nu am întâlnit niciun nume de basarabean printre membrii asociaţiei.