Ne merităm aleşii?

„Staţi liniştiţi la locurile voastre!“, ne-a spus Ceauşescu. Iaca stăm şi acum. Şi parlamentarii noştri - pe locurile lor.

Raportul publicat de Institutul pentru Politici Publice despre activitatea parlamentarilor în legislatura 2008-2012 nu prea a trezit ecouri şi comentarii aprinse. Sigur, ziarele şi site-urile de ştiri au pus ochii pe topuri şi i-au informat pe cetăţeni în legătură cu cei mai leneşi aleşi ai poporului, conduşi detaşat de Crin Antonescu. (În schimb, dl Antonescu este - desigur - parlamentarul cu cele mai multe prezenţe în mass-media). S-a făcut şi topul celor mai conştiincioşi parlamentari, în funcţie de prezenţa lor la serviciu: Ovidiu Ganţ de la minorităţi, Gheorghe Ciobanu de la PSD, Mihai Popescu de la PDL. Pe care nu-i ştiţi de la televizor. De fapt, situaţia de ansamblu e cam asta: cei mai puţin activi în Parlament sunt cei mai activi la televizor.

Dincolo de aceste topuri nu s-a trecut, deşi raportul spune multe. Institutul pentru Politici Publice a numărat şi iniţiativele legislative, a făcut şi statistica parlamentarilor trimişi în justiţie (22, majoritatea pentru infracţiuni de corupţie), i-a socotit şi pe „migratorii" care au schimbat din mers grupul parlamentar (59), a realizat şi un site (www.alesiivoteaza.ro) cu informaţii detaliate despre activitatea fiecărui ales al poporului. E un lucru cu atât mai util cu cât cei mai mulţi cetăţeni români nu au habar cine îi reprezintă în Parlament. Şi, dat fiind că în această perioadă partidele îşi fac listele de candidaţi pentru alegerile din 9 decembrie, ar trebui să ne preocupe mai mult cine ne sunt aleşii. Dar nu se întâmplă asta. Parlamentul are o cotă scăzută de încredere, dar poporul mioritic e blazat şi fatalist: fie îi acuză la grămadă pe „ăştia din Parlament“, fie nu le acordă atenţie şi votează ce propun partidele. Iar partidele (după cum se configurează viitoarele liste de candidaţi) îi vor propune, în mare parte, pe aceiaşi oameni credincioşi „cauzei“, indiferent dacă au avut sau nu o bună activitate ca parlamentari. E o veche problemă a partidelor: sistemul intern de promovare a oamenilor nu e bazat pe merit şi pe competenţă, ci pe cu totul alte criterii. Dar e şi o problemă a cetăţenilor: o mare parte a opiniei publice nu e deloc interesată de calitatea oamenilor trimişi în Parlament. Violeta Alexandru, directoarea IPP, spunea într-o emisiune la radio că în această legislatură calitatea parlamentarilor a scăzut. Studiul IPP arată, de asemenea, că mulţi parlamentari nu au competenţe specifice, nu se pricep la ceva anume (deci nu sunt capabili să dezbată proiecte legislative dintr-un anumit domeniu), ci sunt simpli soldaţi disciplinaţi ai partidului. Şi atunci, de ce ne mirăm că avem legi proaste sau complicate? De ce ne mirăm de calitatea proastă a vieţii noastre, când ea este decisă de legile iniţiate sau votate de nişte inşi mediocri, împinşi în faţă de partide?

Din păcate, aceste lucruri esenţiale nu sunt dezbătute şi „nu fac rating“. Spaţiul nostru public e ocupat de tot felul de trăsnăi şi aberaţii, dar calitatea democraţiei româneşti nu prea interesează. Or, atât timp cât foarte mulţi cetăţeni suferă de somnolenţă civică, nu e nimic de făcut. Partidele fac ce vor, Guvernele dau ordonanţe de urgenţă pe care apoi parlamentarii le aprobă disciplinat, iar poporul e nemulţumit că „ăştia de la putere“ sunt cum sunt. Or fi, dar până la urmă chestiunea e simplă: dacă pe „ăştia“ i-am trimis în Parlament, ne merităm soarta. Şi aleşii.

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".