Doctor la mişto, premier degeaba

Din nenorocire, suntem cu toţii victima unei imense glume proaste, televizate şi îndelung comentate, pe banii şi nervii noştri.

„Eu nu ştiam că trebuia să pun ghilimele şi să trec în nota de subsol autorul. Astea sunt convenţii de după 2003". Cuvintele de mai sus îi aparţin lui Victor Ponta şi îl fac de râs. Despre ghilimele şi note de subsol se învaţă - totuşi - în şcoala generală şi în liceu, iar folosirea lor n-a fost reglementată nici de Băsescu, nici de Funeriu. Dar în tentativa sa penibilă de a se apăra de acuzaţiile de plagiat, a încercat să minimalizeze totul. A făcut mişto de revista Nature crezând că e „despre natură şi mediu" (nu, nu este; e o publicaţie despre ştiinţă şi medicină) şi a cotit-o spre conflictul său cu Traian Băsescu, care ar fi stat - crede premierul - în spatele acuzaţiilor de plagiat. Se prea poate ca apariţia acestor acuzaţii să fi fost „dirijată" de undeva, dar nu mai contează: faptul e fapt. Iar toată suceala asta despre nu ştiu ce înalte foruri şi comisii de specialişti în drept care ar trebui să se întrunească pentru a constata dacă e plagiat sau nu e o aiureală. Numai că o bună parte a discuţiilor a luat-o razna pe calea arătată de Victor Ponta: ore întregi de emisie TV s-au risipit în speculaţii şi presupuneri inutile. Şi vor continua aşa, căci aparatul propagandistic funcţionează, iar în „favoarea" premierului se spun prostii peste prostii. Cu un reflex copilăresc (de genul „dar nici Gigel nu-i cuminte..."), dl Andrei Marga a declarat că ar trebui verificate şi tezele altor miniştri sau foşti prim-miniştri. Foarte bine. Asta îl scuză pe Victor Ponta?

Din nenorocire, suntem cu toţii victima unei imense glume proaste, televizate şi îndelung comentate, pe banii şi nervii noştri. După ce a anunţat triumfător că va avea „cel mai cinstit guvern", dl Ponta răspunde unor acuzaţii serioase de furt intelectual cu miştouri de băieţică zâmbitor sedus de faptul că e „cel mai tânăr prim-ministru" (de parcă ar fi un merit al său, nu un accident biologic). Cele două numiri ratate de la ministerul Educaţiei şi scandalul pe care l-a creat inutil în legătură cu Institutul Cultural Român arată că nu dă doi bani pe educaţie şi cultură şi în general pe tot ceea ce ţine de intelect. A confirmat-o, de altfel, spunând „magnanim" că e gata să renunţe la titlul de doctor. (În logica sa „juridică", dacă hoţul prins renunţă la obiectul furat, ar trebui iertat?) Dacă renunţă atât de uşor, înseamnă că şi-a luat doctoratul la mişto şi că nu face nicio diferenţă între un titlu ştiinţific şi o apariţie la Antena 3. E descalificant! E o bătaie de joc la adresa întregii comunităţi ştiinţifice. Dar mă îndoiesc că dl Ponta poate pricepe aşa ceva. De când e premier, s-a ilustrat doar prin câteva lucruri: deciziile de a schimba oamenii puşi de PDL cu ai USL, obsesia de a merge la Consiliul European în locul preşedintelui şi glumiţele făcute la tot pasul. Abia se potolise, de câtăva vreme, Traian Băsescu (care apare mult mai rar ca odinioară la TV pentru a-şi juca rolul de „preşedinte-comentator") şi locul i-a fost luat de premier, care se ţine toată ziua de declaraţii televizate. În lume e criză, Europa e pe muchie de cuţit, oamenii trăiesc prost, iar premierul apare la televizor să ne spună fleacuri şi să se răfuiască penibil cu PDL (care oricum e sufocat în propria corupţie şi în nesfârşitele sale bâlbâieli). De când a fost instalat, actualul guvern n-a anunţat nicio decizie majoră, niciun plan de măsuri, nimic. Iar premierul pare ajuns pe post din greşeală. Aşa că se răfuieşte la grămadă, încântat de propria persoană, cu adversarii politici, cu ghilimelele şi cu „o revistă despre natură". Trist personaj, ridicolă situaţie. Şi nu se va termina curând: plagiatul e clar şi ar trebui să ducă la demisie, dar premierul se va ţine cu dinţii de scaun şi de apariţiile la televizor. Pentru „cel mai cinstit guvern din istoria recentă", soarta României a devenit o notă de subsol uitată dintr-o „lucrare" pe care partidele o tot copiază unul de la altul de ani de zile...

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul".