Aici sunt banii dumneavoastră!

Sloganul scris, în anii '90, pe pancarte plasate pe marginea drumurilor aflate în reparaţie ar trebui pus acum pe toate eşecurile. Zilnic, ni se scurg bani din buzunare şi se duc pe apa Sâmbetei.

Zilele trecute, CEDO a mai obligat statul român la plata unor despăgubiri în favoarea unor cetăţeni nedreptăţiţi în ţară. La CEDO se află în continuare dosare care, pe măsură ce vor fi rezolvate, vor „extrage" din bugetul de stat - adică din buzunarele noastre - sume enorme. Parcă era vorba despre adoptarea unei legi-cadru care să reglementeze, pe plan intern, situaţia reclamaţiilor depuse la CEDO (mai ales pe tema restituirii proprietăţilor). Chiar instanţa europeană îi solicitase României acest lucru, dăduse şi un termen, iar guvernul lui Mihai-Răzvan Ungureanu propusese un proiect de lege. Şi? Nimic. Actualitatea românească a fost dominată între timp de altele - de la suspendarea preşedintelui la privatizarea Oltchim. Care şi ele costă bani. Referendumul n-a dus la nimic, a fost doar o probă de încăpăţânare prostească şi obsesivă din partea USL. Dar ne costă. Şi nu e vorba doar despre cheltuielile de organizare (un fleac!), ci despre retragerea investitorilor (pentru că România a început să fie percepută ca „instabilă politic", cum n-a mai fost din anii '90), de fluctuaţiile cursului (noroc cu dl Isărescu!), de blocarea sau încetinirea unor proiecte etc. Cât despre Oltchim, după circul „privatizării", s-a găsit „soluţia": combinatul va fi repus în funcţiune cu bani de la buget. Nu ne-am întors de unde am plecat, ci mai jos: între timp datoriile combinatului au crescut.

Se află pe rol încă o pierdere consistentă: posibila suspendare a unor fonduri europene. În 2007, când România a aderat la UE, politicienilor şi guvernanţilor li se umplea gura când pronunţau cifrele rezervate ţării noastre din fonduri UE: miliarde de euro. Am pierdut miliardele de două ori: o dată că nu am reuşit să atragem decât foarte puţin (pentru că n-am fost capabili să facem proiecte), a doua oară pentru că, din cauza furtişagurilor, chiar şi din sumele atrase nu se vor mai face unele plăţi. Sau anumite programe vor fi suspendate cu totul. Ceea ce va duce la faliment ONG-uri sau firme care au pus osul la treabă mizând pe banii europeni. Pentru programul POSDRU, de pildă, Guvernul a dres-o: o să acopere fondurile lipsă (aţi ghicit!) din bugetul de stat. Asta în timp ce, de la Comisia Europeană, soseşte vestea că s-ar putea să nu mai avem parte deloc de vreo 10 miliarde de euro. De banii ăştia, promişi cu elan şi cu degetele încrucişate la spate, mulţi politicieni şi primari au luat voturile cetăţenilor, promiţând că vor face şi vor drege. N-au fost în stare, ba au mai şi furat pe deasupra. Acum, aceiaşi cetăţeni vor plăti din buzunarele lor amărâte furturile şi incompetenţa aleşilor. Şi au toate şansele - dacă ne uităm pe listele de candidaţi - să voteze nişte oameni de o calitate şi mai proastă.

Toate acestea - şi multe altele, precum şi ineficienţa de toate zilele a guvernării - ne vor costa mai mult decât reducerea cu 25% a salariilor, pentru care mulţi cetăţeni au considerat că trebuie suspendat Traian Băsescu. Numai că, acum, lumea românească e ocupată până peste cap cu politichia şi alegerile. USL practic nu guvernează, ci se ocupă de meciuri politice. Dar dacă va ajunge la guvernare după alegeri şi va avea în faţă perspectiva unui mandat întreg, se va apuca de dat bani de la buget în stânga şi-n dreapta, conform obiceiului. PDL, ascuns într-o alianţă făcută la repezeală, se străduieşte să scape de păcatele trecutului şi să se afişeze ca „nou", curat şi lustruit. Intrată în malaxorul „sistemului", Forţa Civică nu reuşeşte deocamdată să demonstreze că e altceva şi să atragă votanţi noi, dezamăgiţi de partidele „tradiţionale" (de exemplu, tinerii care nu merg la vot „din principiu"). Vor fi alegeri şi, teoretic, va exista şansa unei reaşezări politice şi a unui dram de stabilitate. Practic, banii vor continua să ni se scurgă pe nesimţite din buzunare, zi de zi, pentru că România e prost guvernată.

Mircea Vasilescu este redactor-şef al revistei „Dilema Veche" şi în fiecare joi semnează această rubrică în ziarul „Adevărul"