O zi fascinantă în bizarul Densuş
0Dacă ajungeţi în apropierea oraşului Haţeg şi doriţi o escapadă plină de mister, daţi o fugă până la Densuş! Aici puteţi vizita cea mai veche biserică românească, în care se ţin şi astăzi slujbe religioase. Lăcaşul de cult „Sfântul Nicolae” este unul dintre cele mai controversate edificii din Europa.
Aflată în apropierea ruinelor fostei capitale a Daciei Romane Sarmizegetusa, Biserica Sfântul Nicolae din Densuş, judeţul Hunedoara, a fost mult timp obiectul multor controverse iscate de oamenii de ştiinţă care încercau să-i stabilească orginea.
Câţiva au considerat că este vorba despre un fost mausoleu al generalului roman Longinus Maximus, ucis de daci. Alţii au susţinut că actuala biserică e un fost templu roman, ridicat în cinstea zeului Marte.
Susţinătorii acestei ipoteze argumentează prin faptul că altarul este îndreptat către sud şi nu spre est, lucru ce confirmă originea păgână, deoarece lăcaşurile de cult au altarul îndreptat spre est. Un alt argument, care confirmă aceste supoziţii, este legat de acoperiş. Privit din lateral, acesta are forma unei păsări, iar deasupra altarului apar doi lei care stau coadă în coadă.
În curtea lăcaşului de cult există o cruce dăltuită, din vremea celţilor
Nicolae Iorga a plasat însă construcţia monumentului în secolul al XVI-lea, iar istoricul de artă Virgil Vătăşeanu, în ultimul sfert al secolului al XIII-lea. Aceste dispute i-au adus bisericii renumele de „cel mai ciudat edificiu din Ţara Haţegului”.
Criticul şi istoricul literar George Călinescu a scris şi el despre biserica din Densuş, „o biserică bizară, făcută din marmuri şi coloane aduse din Sarmizegetusa”. „Unul dintre cei patru mici stâlpi care susţin îngusta turlă este o stelă romană, purtând numele lui Longinus.
E o marmură cu o inscripţie elegantă, luminoasă, frumoasă precum o statuie. Ascunsă în umbră, abia luminată de câteva şuviţe de soare, venind pe nişte ferestruici... face impresia unei opere divine, furată de genii nocturne”, se arată în descrierea realizată de Călinescu, citat de Nicolae Densuşianu în lucrarea „Dacia Peristorică”.
Cea mai vehiculată părere este aceea potrivit căreia actuala biserică e, de fapt, un fost templu creştinizat, o biserică paleocreştină, ridicată între secolele al IV-lea şi al VI-lea.
Materiale de construcţie de la Sarmizegetusa
În curtea bisericii se găsesc numeroase vestigii din perioada ocupaţiei romane
Istoricii presupun că vechiul edificiu, construit din piatră de râu, cărămidă cu inscripţii romane, capiteluri, pietre funerare, dar şi cu tuburi de canalizare, a suferit numeroase modificări.
Materialele de construcţie au fost aduse de la cetatea Ulpia Traiana Sarmizegetusa, iar pe pereţii puţin luminaţi se pot distinge fragmente de pictură murală şi registre, datând din 1443, care aparţin în mare parte zugravului Ştefan.
Acesta este considerat unul dintre primii zugravi români cunoscuţi, iar între lucrările sale şi picturile de epocă din Ţara Românească s-au descoperit mai multe asemănări. În biserică veţi mai vedea şi opt altare romane datate din secolele al II-lea şi al III-lea. Acestea au fost închinate zeilor şi au inscripţii latine.
Deasupra intrării este pictată o icoană cu hramul bisericii, „Sfântul Nicolae”
Se încarcă comentariile...
