Victoria psihicului asupra fizicului

De sâmbătă, flacăra olimpică arde din nou pe stadionul olimpic din Beijing. De această dată, în cinstea unor oameni pentru care voinţa nu are limite. Există însă o categorie

De sâmbătă, flacăra olimpică arde din nou pe stadionul olimpic din Beijing. De această dată, în cinstea unor oameni pentru care voinţa nu are limite.

Există însă o categorie aparte de sportivi care au obţinut în primul rând o mare victorie în afara oricărui concurs. Medalia lor de aur este viaţa, indiferent de problemele cu care se confruntă.

Ei dau un sens cu totul aparte principiului "important e să participi"; pentru ei, simplul fapt că încheie o probă este o victorie. Sunt sportivii cu dizabilităţi, care, începând din acest weekend, se vor întrece la Beijing pentru a demonstra tuturor că atunci când există voinţă şi dorinţă de viaţă se poate trăi oricum.

60 de ani de întreceri

Omologul baronului Pierre de Coubertin în cadrul mişcării paralimpice este Sir Ludwig Guttman. Acesta a organizat în anul 1948, la Stoke Mandeville, în Anglia, o competiţie sportivă rezervată veteranilor din al Doilea Război Mondial care sufereau de grave afecţiuni ale măduvei spinării, având în marea lor majoritate membrele inferioare paralizate.

După încă patru ani, evenimentul a devenit internaţional prin participarea unor concurenţi din Olanda, iar prima ediţie a acestor întreceri organizată după stilul olimpic a avut loc în 1960 la Roma. Participanţii erau în continuare, însă, doar cei care sufereau de afecţiuni ale măduvei spinării şi abia în 1976, la Toronto, aveau să fie acceptate şi alte grupuri de sportivi care aveau dizabilităţi diferite.

Jocurile Paralimpice au avut loc, încă de la prima ediţie, în acelaşi an cu Jocurile Olimpice, fie că vorbim despre cele de vară sau despre cele de iarnă. Numai din 1988 acelaşi oraş este gazda ambelor competiţii. Veteranii celui de-al Doilea Război Mondial care au fost strânşi de Guttman în 1948 au dat naştere şi termenului actual folosit pentru aceste întreceri.

"Paraplegia" este cuvântul care alături de "olimpic" a format denumirea actuală a Jocurilor pentru persoanele cu dizabilităţi. Această disfuncţie a membrelor inferioare, mai simplu spus paralizia picioarelor, cauzată de afecţiuni la măduva spinării în zona toracică sau lombară era frecvent întâlnită printre veteranii din cel de-al doilea conflict mondial.

Sporturile clasice au fost astfel adaptate pentru oamenii care îşi petreceau viaţa în scaune cu rotile, printre cele mai obişnuite fiind baschetul, înotul, unele probe atletice, scrima sau tenisul de masă.

Toate acestea, alături de sporturi mai puţin obişnuite la Olimpiadă, cum ar fi snooker-ul sau darts-ul, au făcut parte din programul primei ediţii, cea de la Roma din 1960.

De atunci, competiţia s-a dezvoltat permanent, au apărut alte probe noi, desigur şi datorită acceptării sportivilor cu alte dizabilităţi, iar la ediţia din acest an de la Beijing programul este alcătuit din 20 de discipline.

De asemenea, numărul celor prezenţi la aceste jocuri a crescut foarte mult de la prima ediţie, unde au participat 400 de sportivi, până la Atena, în 2004, ediţie care a adunat 3.800 de sportivi.

Victorie asupra sorţii

Indiferent din care grup al persoanelor dizabilitate fac parte sportivii care o dată la patru ani se întrec la Jocurile Paralimpice, acest eveniment evidenţiază în primul rând calităţile lor atletice deosebite, în ciuda afecţiunilor de care suferă.

Este o victorie asupra sorţii care a determinat în ultimii ani o dezvoltare majoră a sportului pentru aceşti oameni. Din ce în ce mai mulţi tineri cu dizabilităţi se îndreaptă către activităţile sportive, diverse programe se derulează peste tot în lume, iar popularitatea în jurul acestor discipline devine tot mai mare.

În 1993, Comitetul Paralimpic Internaţional a înfiinţat Comitetul pentru Ştiinţa Sportului, care întreprinde cercetări în domeniul fiziologiei, psihologiei, biomecanicii, analiza performanţei, nutriţiei, toate venind în sprijinul celor care îşi doresc să devină atleţi desăvârşiţi în ciuda problemelor cu care se confruntă.

Delegaţia ţării noastre la Jocurile Paralimpice de la Beijing cuprinde cinci sportivi, trei la probele masculine şi doi la probele feminine. Carol Eduard Novak şi Arnold Csaba Butu vor participa în cursele de ciclism, iar lor li se va alătura Lehel Ruzsa în probele de tandem.

Corina Viorica Custura va concura în proba de haltere din poziţia culcat, în timp ce Crina Steliana Ţugui este calificată în turneul de tenis de câmp. Ea s-a pregătit special la Londra pentru ediţia care a debutat sâmbătă la Beijing. Ţugui, sprijinită de Fundaţia Vodafone, a participat alături de alţi şapte sportivi din cinci ţări la o tabără de pregătire organizată la Centrul Naţional pentru Tenis din Roehampton.

Alături de sportive, din delegaţia României mai fac parte Sandu Adrian, antrenor de haltere, Karoly Novak, antrenor de ciclism, Roxana Vlase, kinetoterapeut, Valeriu Grişcă, medic, Sally Wood Lamont, oficial şi Maria Milea, şef de misiune.

La un pas de Olimpiadă

Oscar Pistorius a fost foarte aproape să participe la Jocurile Olimpice de la Beijing. Atletul sud-african, născut cu o malformaţie a picioarelor care a necesitat amputarea ambelor membre inferioare la vârsta de 11 luni, concurează în probele atletice de viteză cu ajutorul unor proteze din carbon.

Federaţia Internaţională de Atletism (IAAF) a precizat într-un comunicat că atletul ar beneficia de avantaj în faţa celorlalţi concurenţi datorită acelor proteze de carbon, care i-ar oferi un fuleu mai mare din cauza lungimii lor.

În cele din urmă, Pistorius a fost acceptat să concureze dar nu a reuşit calificarea la Olimpiadă. El însă se anunţă marele star al Jocurilor Paralimpice de la Beijing unde va concura în probele de 100, 200 şi 400 de metri la clasa concurenţilor care au unul sau ambele picioare amputate. Proba sa favorită este cea de 100 de metri, unde acum patru ani la Atena a obţinut medalia de aur.

Sporturile paralimpice:

Tir cu arcul; Atletism; Boccia*; Ciclism; Călărie; Fotbal în 5; Fotbal în 7; Goalball**; Judo; Haltere; Canotaj; Sailing; Tir; Înot; Tenis de masă; Volei; Baschet; Scrimă; Tenis

*Boccia este versiunea italiană a petanque-ului franţuzesc.

**Goalball este un sport dedicat persoanelor nevăzătoare. Se joacă în două echipe de câte trei care încearcă să trimită o minge, care face zgomot în momentul deplasării, în poarta adversă. Sportivii încearcă să localizeze mingea şi să o împiedice să intre în poartă, în funcţie de zgomotul produs de aceasta.