Rafa, învingătorul

I-au trebuit 10 ani să ajungă de la statutul de fost jucător mediocru la acela de antrenor în Primera Division, şi alţi zece pentru a deveni tehnician cu reputaţie mondială. Rafael

I-au trebuit 10 ani să ajungă de la statutul de fost jucător mediocru la acela de antrenor în Primera Division, şi alţi zece pentru a deveni tehnician cu reputaţie mondială.

Rafael Benitez Maudes (48 ani) a parcurs tot drumul, de la un antrenor obscur la juniorii lui Real Madrid, până la gloria câştigării Ligii Campionilor. De fotbalistul Rafa Benitez nu au auzit, aşa cum se spune în jargon fotbalistic, decât rudele şi prietenii.

Castilla CF (tineretul lui Real Madrid), AD Parla şi CD Linares sunt echipele unei cariere palide care s-a încheiat la doar 26 de ani. A început o carieră de antrenor care timp de zece ani părea că va fi o copie fidelă a celei de jucător. Diversele echipe de juniori şi de tineret ale lui Real, culminând cu echipa a doua a madrilenilor, au constituit, însă, şcoala de antrenor a lui Benitez.

Patru echipe, în cinci ani

Pentru tehnicianul Rafa Benitez, şansa numită Primera Division, în 1995, a însemnat o provocare, dar şi începutul unui drum anevoios, presărat la început cu multe eşecuri. Norocul nu voia încă să-i surâdă spaniolului, care a trecut rând pe rând pe la Real Valladolid, CA Oasuna, CF Extremadura şi CD Tenerife fără să reuşească mai nimic. Doar clasări dezamăgitoare şi despărţiri premature.

Numit la Valencia din lipsă de alte variante

Şansa care s-a încăpăţânat să-l ocolească pe Benitez l-a lovit de data aceasta în plin la mijlocul anului 2001. A treia echipă a Spaniei, Valencia, a rămas fără antrenor, după plecarea lui Hector Raul Cuper. Rând pe rând, antrenori precum Javier Irureta, Mane sau Luis Aragones au refuzat postul, ducându-i pe şefii "liliecilor" în pragul deznădejdii.

După plecările unor jucători emblematici ca Mendieta sau Claudio Lopez, Valencia părea o epavă şi nimeni nu voia să-şi asume răspunderea. Directorul clubului, Javier Subirats, a crezut în capacitatea lui Benitez şi l-a numit antrenor principal, cea mai mare provocare din viaţa fotbalistică a lui Rafa.

De atunci, norocul a părut nedespărţit de spaniol. A câştigat titlul în Spania cu Valencia la primul sezon, primul dintre cele şapte trofee cucerite de Benitez în doar şase ani. Din nou, campionatul Spaniei (cu Valencia în 2004), Cupa UEFA (cu Valencia în 2004), Liga Campionilor (cu Liverpool în 2005), Supercupa Europei (în 2005), Cupa Angliei (2006) şi Supercupa Angliei (2006) - toate cu Liverpool - au fost performanţele majore cucerite de Rafa în ultimii ani.

Mama - cu Real, tata - cu Atletico

Rafa Benitez s-a născut pe 16 aprilie 1960 într-o familie de clasă medie. Tatăl său, Francisco Benitez, era hotelier, în timp ce mama sa, Rosario Maudes, a lucrat ca asistentă medicală. Ambii părinţi i-au insuflat micului Rafa pasiunea pentru fotbal.

Mama era o înfocată suporteră a lui Real Madrid, în timp ce tatăl ţinea cu rivala Atletico. Rafael a luat astfel calea fotbalului, în timp ce fratele său, cu un an mai mare, Francisco, şi sora mai mică Rosario au studiat medicina veterinară.

Rafael Benitez şi-a pierdut tatăl în anul 2005 pe când se afla plecat în Japonia, unde Liverpool participa la Campionatul Mondial al Cluburilor. Antrenorul a rămas alături de echipă şi nu a fost astfel prezent la funeraliile părintelui său. Pe lângă cariera de antrenor, Rafa Benitez este realizat şi în viaţa personală. În anul 1998 antrenorul s-a căsătorit cu iubita sa, doctor în Drept, împreună având două fiice, Claudia (9 ani) şi Agatha (6 ani).