Stetoscop: Virusul conspiraţiei
0Miercuri, pe 6 ianuarie 2010, în jurul orelor 12, m-am vaccinat. Evident, împotriva gripei noi. Declar pe propria-mi răspundere că am făcut-o senin, pe deplin conştient şi nesilit de nimeni.
Eram mai degrabă îngrijorat de timpul pierdut cu analiza nesfârşitelor dileme legate de subiectul care, de la o vreme încoace, macină omenirea şi societatea românească.
De la teoriile conspiraţioniste care leagă guvernele mondiale de companiile farmaceutice şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii de societăţi oculte care doresc exterminarea omenirii, până la legendele urbane care susţin că vaccinul provoacă paralizie şi alte grozăvii incurabile. Statisticile zilnice care contorizează morţii într-o aritmetică rece îmi erau cel puţin la fel de inconfortabile ca şi zvonistica utilizată de jurnalismul urechist.
Pe de altă parte, în cazul în care nu m-aş fi vaccinat, aveam să am nesfârşite remuşcări. În situaţia ipotetică în care aş fi contractat boala, aş fi putut să îmbolnăvesc la rândul meu, mortal sau nu, pe cineva din jur. Mergând mai departe cu raţionamentul, aş fi devenit astfel iniţiatorul involuntar al unui şir de cheltuieli de spitalizare, pentru mine sau pentru cei pe care i-aş fi putut îmbolnăvi, bani care s-ar fi putut folosi pentru tratamentul altor bolnavi.
Ca să pun capăt acestor ruminaţii trenante şi epuizante, am acţionat în cele din urmă în cel mai simplu mod: m-am vaccinat. A fost rapid, vag dureros şi mai ales lipsit de senzaţii sau simptome ulterioare. Ba chiar am fost puţin decepţionat că nu am avut nici măcar pretextul să mă gândesc la unul dintre contraargumentele vaccinării. Privind acum relaxat la dezbaterile pro şi contra, cred că cea mai periculoasă pandemie căreia va trebui să-i facem faţă nu este cea de gripă porcină, ci cea provocată de virusul conspiraţiei.
Se încarcă comentariile...
