„O simplă analiză de sânge... Aşa cum îţi faci şi TU. Nimic nu mi-a dat de bănuit. Eram fericit, tată şi soţ. Până într-o zi, când aveau să mă anunţe: leucemie acută mieloblastică.”
Confesiunea lui Niculae Ionescu are simplitatea unei sentinţe. Pe care o primesc mulţi dintre semenii noştri, nevoiţi astfel să înceapă o macabră cursă contracronometru în căutarea banilor pentru un tratament în străinătate. Dar, în kafkianul reality-show românesc, puţini sunt cei care reuşesc să biruiască sistemul birocratic şi să treacă linia de sosire învingători.
Paşaportul către viaţă este celebrul formular E 112. Hârtia cu ajutorul căreia orice cetăţean al Uniunii Europene poate beneficia de tratament în oricare ţară din spaţiul comunitar. Este dreptul de a beneficia de tratament plătit de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate oriunde pe teritoriul UE.
Pentru trimiterea la tratament medical trebuie îndeplinite două condiţii cumulative: „tratamentul respectiv se regăseşte printre serviciile medicale prevăzute în pachetul de servicii de bază de care beneficiază asiguraţii din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România" şi „acest tratament nu i se poate acorda (pacientului - n.a.) în intervalul de timp necesar în mod normal pentru obţinerea tratamentului respectiv în România, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante şi evoluţia probabilă a bolii. Dacă cele două condiţii sunt îndeplinite, casa de asigurări de sănătate nu poate refuza eliberarea acestui formular."
Dar, deşi Niculae Ionescu întruneşte aceste condiţii, nu poate obţine „viza" pe paşaportul către vindecare. Chiar dacă există acordul unei clinici din Italia pentru efectuarea tratamentului, medicul care i-a depistat boala îi refuză nemotivat semnătura salvatoare... La fel ca în cazul lui Niculae Ionescu, E 112 rămâne o himeră pentru mulţi români bolnavi.
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza