Şi medicamentele conţin E-uri nocive!

Orice pastilă este ca o sabie cu două tăişuri: vindecă boala, dar creşte cantitatea de toxine cu care ne este bombardat din ce în ce mai mult organismul. Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi ne-a explicat care sunt cele mai „rele” otrăvuri din doctoriile care ne alină suferinţele.

Potrivit Ghidului privind excipienţii care trebuie menţionaţi pe etichetă şi în prospectul medicamentelor de uz uman (publicat în Monitorul Oficial din 12 octombrie 2006), excipienţii pot fi definiţi drept constituienţi diferiţi de substanţa activă a formei farmaceutice utilizate de către sau administrate pacientului.

Astfel de constituienţi pot include coloranţi, conservanţi, adjuvanţi, stabilizanţi, agenţi de îngroşare, emulgatori, aromatizanţi, precum şi constituienţi din învelişul extern al medicamentelor, destinaţi a fi ingeraţi sau administraţi pacientului pe altă cale (capsule tari, capsule moi, capsule rectale, comprimate acoperite, comprimate filmate etc.). În general, se consideră că excipienţii nu au efect şi e de dorit ca aceştia să aibă o acţiune farmacologică proprie redusă sau inexistentă. În anumite circumstanţe, unii dintre aceştia au totuşi acţiune sau efect recunoscute.

Conservanţi cancerigeni

Mai multe detalii despre excipienţii care fac parte din categoria E-urilor nocive organismului, regăsiţi în compoziţia anumitor medicamente, ne-a oferit prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentară din Bucureşti (ICA). Potrivit specialistului român, „încă de acum câţiva ani, în Franţa au fost interzişi unii excipienţi, în special coloranţii chimici azoici folosiţi pentru colorarea tabletelor, capsulelor sau gelulelor". Printre excipienţii regăsiţi cel mai frecvent în diverse preparate medicamentoase sau în cele cosmetice se numără marea familie a acizilor benzoici (cu indicative cuprinse între E 210 şi E 219).

Acidul benzoic şi benzoaţii fac parte din clasa ­E- urilor de tip conservanţi artificiali care trebuie evitaţi de astmatici, alergici, de cei care suferă de eczeme, persoanele dependente de medicaţia steroidiană antiastmatică sau de cei cu probleme neurologice. Acidul benzoic poate interfera cu sulfitul (E 122) şi poate provoca probleme de tipul sindromului de hiperactivitate (ADHD - Attention Deficit Hyperactivity Disorder - sau sindromul de hiperactivitate al copilului). Se adaugă chiar şi în vitamine sau suplimente alimentare.

E 210 este suspectat că măreşte riscul apariţiei diverselor forme de cancer şi, de aceea, consumul frecvent nu este recomandat. E 211- benzoatul de sodiu - provoacă migrene şi sindrom de hiperactivitate (ADHD), ca şi E 212 - benzoatul de potasiu sau E 213 - benzoatul de calciu. E 214 - PHB Ester (parahidroxibenzoatul de etil) - se găseşte în special în siropurile expectorante împotriva tusei. Acesta poate să scadă sensibilitatea papilelor gustative de pe limbă şi poate altera astfel gustul. Are efecte anestezice şi de vasodilataţie.

Parabenii se găsesc în alimente, dar şi în cosmetice: E 215 - Esterul Etil Paraben, este tot un derivat al acidului benzoic, ca şi E 216 - parahidroxibenzoatul de propil sau nipasolul. Este un excipient inclus în pastilele de tuse sau în anumite creme împotriva ciupercilor pielii (fungicide). E 217 - sarea de sodiu a nipasolului se găseşte în cosmetice. E 218 - p-hidroxibenzoatul de metil sau nipaginul este un excipient regăsit în diverse siropuri de tuse, granule, geluri, creme, comprimate, pulberi sau poţiuni farmaceutice, iar E 219 este sarea de sodiu a p-hidroxibenzoatului de metil. În general, acestea sunt E-uri neurotoxice, avertizează prof. Mencinicopschi.

Coloranţii şi „aspirina" din verdeţuri

O altă grupă importantă de excipienţi sunt coloranţii chimici de sinteză, azoici - „foarte periculoşi, cu potenţial cancerigen, deoarece au afinitate pentru materialul genetic al celulelor (ADN)", explică prof. Mencinicopschi. Din această familie, cel mai răspândit este E 102 - tartrazina, un colorant galben, regăsit de exemplu în triferment, dar şi în foarte multe gelule, capsule. Este folosit şi pentru colorarea diverselor lichide medicinale (siropuri) sau sucuri alimentare (sucuri carbogazoase), băuturi alcoolice, fructe confiate etc. Tocmai de aceea, doza maximă admisă zilnic este de 7 mg/kilogram/corp (kgc), ceea ce pentru un adult de 70 de kilograme înseamnă 7x70, adică o doză zilnică maximă de 490 mg.

Aceasta poate fi uşor depăşită, deoarece multitudinea de alimente şi medicamente în care se găseşte acest colorant cumulează cantităţile la finalul unei zile, avertizează prof. Mencinicopschi. Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în cazul conservanţilor din familia acizilor benzoici, al căror prag maxim admis este de aproximativ 5 mg/kgc. Tartrazina poate interfera cu metabolismul zincului şi cu enzimele digestive, este implicată şi în apariţia sindromului ADHD. Poate provoca alergii la persoanele alergice la aspirină (la salicilaţi în general). Problema e că salicilaţii se găsesc nu numai în aspirină, ci şi în aproape toate legumele şi fructele, precum şi sucurile preparate din acestea.

Tartrazina poate altera comportamentul, până la apariţia stărilor de confuzie, periculoase mai ales pentru cei care şofează. E 110 - galbenul portocaliu - poate provoca alergii la persoanele sensibile (congestii nazale, astm bronşic, bronhoconstricţie) şi, mai rău, poate provoca mutaţii cromozomiale, potenţial cancerigene. E 122 - azorubina - colorant roşu artificial este contraindicat celor sensibili la salicilaţi, este asociat cu sindromul ADHD, poate provoca urticarie şi edem persoanelor sensibile la salicilaţi. Acest colorant are potenţial cancerigen datorită posibilităţii de formare a aducţilor de ADN. E 123 - amarantul - este un colorant artificial, roşu, care poate provoca eczeme, astm, sindrom ADHD, unele forme de cancer, defecte neonatale şi chiar moarte fetală. Doza zilnică este de 0,8 mg/kgc. E 104 - galbenul de chinolină este excipient în diverse comprimate. E 951 - aspartamul - este unul dintre cei mai folosiţi îndulcitori artificiali (edulcoranţi) care pot forma compuşi toxici în organism.

Fenilalanina din compoziţia sa este interzisă bolnavilor cu fenilcetonurie. Ca efecte adverse ale aspartamului au fost raportate stări de oboseală, ameţeli, halucinaţii, iritabilitate, dureri de cap, palpitaţii, anxietate, dureri articulare. Poate provoca tulburări neurologice, pierderi de memorie şi chiar cancer al creierului. Este unul dintre cei mai contestaţi îndulcitori. Se găseşte în diverse siropuri medicinale, soluţii, capsule, drajeuri, pulberi etc. E 320 - BHA (butilhidroxianisolul) şi E 321 - BHT (butilhidroxitoluenul) - pot provoca alergii, stări de somnolenţă, sindrom ADHD, pot avea acţiune cancerigenă. Au şi efecte estrogenice (feminizante). Se găsesc în diferite suplimente alimentare cum sunt diversele preparate vitaminice.

Sulfiţii (cum este, de exemplu, metabisulfitul de sodiu) sunt şi mai nocivi decât benzoaţii şi se găsesc mai ales în diverse soluţii injectabile şi în diverse drajeuri.În concluzie, specialistul român recomandă celor nevoiţi să urmeze diverse tratamente cu anumite preparate farmaceutice care conţin E-uri să încerce să „reducă" doza acestora din alimente, pentru a nu depăşi dozele maxime admise şi a nu se expune efectelor nedorite ale acestora. De asemenea, prof. Mencinicopschi reaminteşte că aceste E-uri, în combinaţie cu alcoolul, devin şi mai nocive.