Noi terapii anti-Parkinson

Cea mai frecventă boală după Alzheimer beneficiază în ultimii ani de terapii inovatoare. Specialiştii încearcă toate căile pentru a înfrânge această maladie.

În prezent, cercetătorii încearcă să elucideze mecanismele intime care duc la moartea neuronilor şi să identifice diversele forme de boală. În urmă cu câteva luni, un studiu franco-american a dat speranţe medicilor, sugerând faptul că rasagilina, un nou medicament, ar putea frâna evoluţia bolii parkinson, informează cotidianul francez „Le Figaro". De asemenea, acest nou medicament ar putea fi bine-venit în prevenirea afecţiunilor parkinsoniene cu transmitere ereditară.

O altă provocare majoră pentru cercetători este să acţioneze pe tulburările de postură, mers, vorbire, incontinenţă sfincteriană, simptome foarte invalidante care apar de obicei după 10-20 de ani de evoluţie a bolii.

„Aceste semne, aşa-numite axiale, care apar la 90% din pacienţi, nu sunt legate de un deficit de dopamină. Ele nu răspund la medicaţie sau la stimularea profundă a creierului", explică profesorul Yves Agid, directorul ştiinţific al Institutului creierului şi măduvei spinării ce reuneşte 600 de cercetători şi care îşi va deschide porţile în toamnă, la spitalul Pitié-Salpetriere din Paris. Practicată încă din 1993, în indicaţii foarte precise (înlăturarea tremorului, rigidităţii şi tulburărilor motorii), această metodă chirurgicală dificilă constă în stimularea unei mici zone situate adânc în creier (nucleul subtalamic).

Stimularea nucleilor din creier

În prezent, experţii caută să identifice şi alte ţinte pentru a combate boala. Echipe de specialişti francezi studiază în prezent efectele stimulării unor zone profunde din creier (segmentul pedunculo-pontin), implicate în postură şi mers. Dar rezultatele obţinute pe un număr limitat de pacienţi sunt deocamdată contradictorii, precizează pentru „Le Figaro" profesorul Jean-Philippe Azulay de la spitalul CHU din Marsilia.

Un alt studiu francez este, de asemenea, în curs de desfăşurare pentru a evalua efectele stimulării măduvei spinării. Foarte promiţătoare în experimentele efectuate asupra animalelor de laborator, această metodă are avantajul de a fi din punct de vedere tehnic mai simplă şi mult mai uşor de realizat decât stimularea adâncă a nucleilor din creier.

Transplantul de neuroni

În ceea ce priveşte terapiile genetice şi celulare, acestea se află în stadii mai avansate de cercetare. Spre exemplu, terapia genică cu trei gene care comandă procesul de fabricare al dopaminei este testată deja pe unii pacienţi la un spital din Créteil, explică profesorul Pierre Cesaro, specialist în tratamentul acestei boli. Acesta este însă sceptic cu privire la viitorul terapiilor celulare, mai ales că studiile recente au demonstrat că tehnica prin care sunt transplantaţi neuroni sănătoţi în zonele afectate de boală nu dă rezultatele scontate. Aceasta deoarece aceste celule se îmbolnăvesc la rândul lor după mai mulţi ani de la transplant. Ca şi cum boala s-ar transmite ca o infecţie, de la o celulă la alta, explică profesorul Cesaro.

Totuşi, nu este un obstacol insurmontabil speră dr.Pierre-Marie Lledo, de la Institutul Pasteur. Pentru acest cercetător, care a reuşit deja să reprogrameze celule adulte stem neuronale în neuroni care produc dopamină (dopaminergici), cheia succesului constă într-o bună coordonare. „Intervenind la momentul potrivit, putem decide soarta celulelor transplantate şi putem controla durata lor de viaţă", afirmă cu optimism specialistul francez.

De ce apare boala?

Parkinson apare ca urmare a distrugerii lente şi progresive a neuronilor creierului din zone implicate în controlul mişcărilor. De aceea, pacienţii prezintă tremor, gesturi rigide şi incontrolabile, instabilitate posturală etc. Boala Parkinson este provocată de scăderea cantităţii de dopamină din creier. Substanţa este unul dintre principalii neurotransmiţători (substanţă care transmite informaţia între neuroni) şi e implicată în controlul motilităţii şi al mişcărilor musculare.