Îndulcitorii sunt lipsiţi de riscuri?

Cât de sănătoşi sunt înlocuitorii naturali sau artificiali ai zahărului? Disputele specialiştilor legate de utilitatea acestor surogate s-au intensificat în ultima vreme.

Aprobarea de către Franţa a unui nou supliment alimentar cu rol de îndulcitor - extractul de Stevia rebaudiana - a generat o serie de polemici legate de acest edulcorant, dar şi de consumul, în general, de produse denumite generic „light".

Substanţa extrasă din planta Stevia rebaudiana (originară din Paraguay) este utilizată de mai multe sute de ani ca îndulcitor natural, dar şi în scopuri fitoterapeutice.

Unele cercetări arată că administrarea extractului (denumit ştiinţific stevizoid) cu 20 de minute înainte de masă ar reduce pofta de dulciuri şi ar putea să regleze nivelul glicemiei. Frunzele plantei au o putere de îndulcire de 10-15 ori mai mare decât zahărul, iar extractul de 300 de ori mai mare decât a zahărului.

Statutul acestui îndulcitor rămâne însă disputat printre cercetători, fiind în prezent acceptat doar ca supliment alimentar.

Compusul natural nu exclude riscurile

Odată cu aprobarea introducerii pe lista suplimentelor alimentare a acestui îndulcitor, specialiştii din cadrul Asociaţiei franceze a dieteticienilor-nutriţionişti (AFDN) atrag atenţia asupra faptului că, în general, alimentele aşa-zis „light" nu sunt neapărat mai puţin „energetice" faţă de versiunile normale.

Astfel, susţine Florence Rossi, purtătoarea de cuvânt a AFDN, într-un interviu acordat ziarului „Le Figaro", în preparatele semilichide sau solide, zahărul ocupă un anumit volum. Dacă zahărul este însă substituit cu edulcoranţi puternici (al căror volum este mult mai mai mic pentru acelaşi gust), densitatea energetică poate fi de asemenea modificată, prin adăugarea de lipide. Iar acestea furnizează de două ori mai multe calorii decât glucidele (zaharurile).

Un exemplu, susţine Rossi, sunt produsele din ciocolată sau biscuiţii îndulcite cu substituenţi ai zahărului care se dovedesc a avea în final mai multe calorii decât preparatele standard. În ceea ce priveşte extractul de Stevia, chiar dacă este un produs natural, specialiştii AFDN avertizează că „nu întotdeauna ceea ce e natural este lipsit de riscuri".

Cum este „păcălit" creierul

Efectele adverse ale edulcoranţilor sunt evocate de prof. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Chimie Alimentară din Bucureşti (ICA). Specialistul român avertizează că cele mai nocive efecte directe - mai ales ale îndulcitorilor sintetici - sunt cele neurologice.

Pe de altă parte, există şi efecte indirecte. Senzaţia de dulce dată de îndulcitorii artificiali ajunge la creier sub forma unor impulsuri, iar creierul „crede" că organismul a asimilat „ceva dulce", explică prof. Mencinicopschi. În consecinţă, organismul pregăteşte mecanismul neuroendocrin pentru prelucrarea unei cantităţi de calorii corespunzătoare gustului primit.

Gustul este însă contrafăcut, înşelător, iar cantitatea de calorii este sub cea aşteptată de organism. În timp, se produce un soi de stres metabolic care duce la grave dezechilibre, conchide directorul ICA.

Înlocuitori „dulci"

Îndulcitori naturali: maltitolul (E965) - obţinut din porumb modificat genetic, izomalţul (E953), lactitolul (E966), xilitolul (E967), sorbitol (E420), manitol (E421). Taumatina (E957) este de 2.500 de ori mai dulce decât zahărul.

Îndulcitori sintetici: zaharina (E954) este de 330 de ori mai dulce ca zahărul alb. Aspartamul (E951) este de 175 de ori mai dulce ca zahărul. Ciclamatul (E952) este de 33 de ori mai dulce ca zahărul. Acetilsulfatamul de potasiu (E950) este de 600 de ori mai dulce decât glucoza.