Baclofenul, speranţă pentru alcoolici

Chiar şi în cantităţi mici, alcoolul poate provoca dependenţă

O substanţă care combate, pe lângă spasmele musculare dureroase, nevralgiile şi sughiţul rebel ar putea fi leacul pentru alcoolici.

Pentru milioanele de oameni care beau prea mult şi sunt deja dependenţi, problema nu este renunţarea la alcool, ci prevenirea recăderilor. Cifrele arată că la aproximativ un an după „înţărcare", o treime dintre cei care nu s-au mai atins de alcool rezistă în continuare tentaţiilor bahice, o treime trec prin faze de abstinenţă combinate cu perioade de recădere, iar restul nu reuşesc în final să reziste alcoolului.

Pentru profesorul Patrice Couzigou, medic hepato-gastroenterolog la spitalul Haut-Lévèque Pessac din Bordeaux, acest fapt nu este surprinzător: „Problema este să nu ai o viaţă fără alcool, ci găsirea unui nou echilibru în viaţă, fără alcool", explică medicul. „Dar acest lucru nu este şi nu va fi niciodată posibil, doar cu ajutorul unui simplu medicament. Noi trebuie să înlocuim dependenţa de alcool, nocivă, cu mai multe dependenţe pozitive (sport, agrement, muzică etc.), în funcţie de interesele tuturor.

Acest lucru necesită însă grijă, măsură şi timp", detaliază specialistul francez pentru „Le Figaro". Ca şi în cazul dependenţei pe care anumiţi pacienţi o dezvoltă faţă de anumite medicamente, şi dependenţa de alcool necesită asistenţă suplimentară. În prezent, mai multe studii clinice sunt în curs de desfăşurare în Franţa şi în Statele Unite, cu o moleculă promiţătoare, baclofen. Folosit până în prezent ca antispastic, miorelaxant (relaxant al contracţiilor spastice musculare) şi calmant al durerilor rebele, cu acţiune la nivelul măduvei spinării, baclofenul ar putea reduce pofta de alcool, fără a fi însă un panaceu.

Principala problemă: recăderile

În general, se consideră că un consum de peste trei pahare de vin pe zi (în cazul bărbaţilor - 21 de pahare pe săptămână - şi în cazul femeilor - 14 pahare pe săptămână) este deja un risc pentru sănătate. Însă nu toţi suntem egali în faţa dependenţei, deoarece reacţiile organismului la alcool diferă pentru fiecare persoană în parte. „Dependenţii nu se pot abţine de la consumul în anumite situaţii. De exemplu, la fiecare ieşire cu prietenii - poate fi deja un semn al dependenţei psihologice" este de părere dr. Paul Kiritzé-Topor, medic în cadrul Societăţii Franceze de Alcoologie.

Terapiile pentru renunţarea la alcool a celor dependenţi nu reprezintă o problemă în sine. Ele se bazează pe un protocol care constă în administrarea zilnică a 1,5 - 2 litri de lichide (fără alcool, fără adaos de zahăr şi fără cofeină). De asemenea, se administrează doze mari de benzodiazepine timp de 48 de ore, doze care sunt apoi reduse treptat, în maximum zece zile. În plus, se administrează vitamina B1 şi acid folic (vitamina B9). Astfel, în trei până la zece zile problema este rezolvată: oboseala provocată de sevraj dispare, la fel ca şi modificările dispoziţiei. Problema cea mare o reprezintă însă pentru medici recăderile care sunt foarte frecvente. Pentru a încerca să rezolve această nereuşită, pacienţii primesc în prezent două medicamente: naltrexona şi acamprosate, substanţe care fac mai uşoară abstinenţa.

Aceste medicamente au scopul de a inhiba plăcerea asociată consumului de alcool. Mai nou, se pare că baclofenul - care nu are deocamdată autorizaţie de prescriere pentru dependenţa de alcool - îi face pe alcoolici indiferenţi faţă de alcool, atunci când este administrat în doze foarte mari (două până la de patru ori doza uzuală). Un studiu italian (publicat în revista „Lancet") a demonstrat că, într-adevăr, au rămas mai mulţi pacienţi abstinenţi, în urma tratamentului cu baclofen decât cu placebo. Însă deocamdată nu se poate spune pentru cât timp pacienţii rămân abstinenţi dacă li se administrează baclofen sau ce efecte adverse pot apăra. Până când studiile în curs vor răspunde acestor întrebări, voinţa proprie rămâne principalul „medicament" împotriva alcoolismului.