Atenţie la mercurul din becurile „eco”!

Introducerea obligatorie a becurilor fluorescente care conţin mici cantităţi de mercur naşte o serie de întrebări legate de protecţia împotriva unor posibile intoxicaţii.

Înlocuirea becurilor clasice (cu incandescenţă) cu cele ecologice, conform cerinţelor Uniunii Europene, a provocat polemici legate de prezenţa mercurului în compoziţia acestora din urmă. Lămpile cu consum mic de energie sunt foarte controversate, deoarece conţin mercur - un element neurotoxic.

Pentru a răspunde temerilor consumatorilor, medicii din cadrul Association sante environement France (ASEF) au efectuat un studiu legat de această temă. Rezultatele studiului, realizat în colaborare cu revista „Quelle Sante" şi laboratoarele „Terra Environnement", sunt mai degrabă liniştitoare.

„Este adevărat că (în interiorul becurilor - n.r.) există mercur, cum este cel din termometre, însă dacă spargeţi un astfel de bec în casă, nu veţi fi în pericol de moarte", precizează dr. Patrice Halimi, secretarul general al Asef. „Este suficient să aerisiţi bine camera şi să vă luaţi măsuri suplimentare de precauţie pentru curăţarea locului, în special să vă puneţi mănuşi de protecţie şi să folosiţi o mătură pentru îndepărtarea resturilor, nu un aspirator", explică reprezentantul Asef.

În realitate, problema reală a acestor becuri este legată de reciclare. În prezent, doar 30% din lămpile cu consum redus sunt reciclate. Restul de 70% sunt eliminate odată cu deşeurile rămase. În consecinţă, cele câteva miligrame de mercur din fiecare bec economic aruncat se răspândesc în natură, mai întâi în aer, apoi în sol şi ajung în cele din urmă în apa freatică.

Tocmai de aceea, aceste becuri nu trebuie aruncate la un loc cu deşeurile menajere, ci trebuie reciclate. Prin urmare, trebuie stabilit un sistem integrat de reciclare şi informare a publicului. Sunt încă multe de făcut, în special pentru a evita o poluare semnificativă a solului şi a aerului cu mercur.

Fără aspirator

Organizaţia Health Care Without Harm atrage atenţia asupra faptului că riscul de intoxicare e mai ridicat în cazul expunerii la mercur în camerele mici, slab ventilate. Imediat după spargerea unui recipient ce conţine mercur, este bine să staţi departe de locul în care s-a întâmplat incidentul, iar pentru a minimaliza evaporarea metalului (vaporii sunt cei mai periculoşi pentru sănătate), opriti încălzirea camerei şi aerul condiţionat.

Ventilaţi camera prin deschiderea largă a ferestrelor şi, dacă este posibil, ţineţi-o închisă accesului cel puţin două zile. Nu folosiţi aspiratorul pentru a curăţa o scurgere de mercur, deoarece acesta va contamina sacul şi pompa de aspiraţie, iar căldura aspiratorului va creşte evaporarea mercurului, accentuând răspândirea acestuia în camera respectivă.

Surse de intoxicare cu mercur

Mercurul este o puternică neurotoxină care poate afecta creierul, măduva spinării, rinichii şi ficatul. Afectează de asemenea aptitudinile motorii şi dezvoltarea creierului, în cazul copiilor. Metalul este incriminat pentru apariţia afecţiunii Alzheimer, a iritabilităţii, a afecţiunilor renale, a migrenelor şi a sclerozei multiple. Surse de mercur care pot afecta sănătatea se găsesc nu numai în becurile economice, dar şi în amalgamurile dentare ieftine. Introducerea şi scoaterea acestora în timpul manevrelor stomatologice eliberează vapori de mercur toxici.

O sursă importantă de mercur sunt şi peştii care acumulează metalul din apă. Prezenţa mercurului în peştele oceanic şi în fructele de mare are efecte neurotoxice, a arătat un studiu efectuat la Centrul medical al Universităţii Rochester din SUA. Contaminarea peştilor este facilitată de faptul că în apă mercurul se transformă în metil-mercur, o formă foarte uşor asimilabilă. Creierul copiilor, aflat în plin proces de creştere, este mai sensibil la acţiunea acestui element, faţă de cel al adulţilor. Prezenţa mercurului în organism poate fi depistată prin analize specifice de sânge şi urină.