Gabi Balint: „Pentru mine, vârsta emoţională contează”
0
Selecţionerul naţionalei de fotbal a Moldovei se simte excelent la 47 de ani: are un nou job, se înţelege de minune cu fetiţa lui, Denisa, şi are o prietenă cu care speră să-şi petreacă tot restul vieţii.
După o pauză în care a cochetat cu lumea televiziunii (a fost specialistul în fotbal al posturilor Pro TV şi Sport.ro), Balint revine în fotbal ca selecţioner al Moldovei. Tehnicianul traversează un moment foarte bun al vieţii sale.
El trăieşte o poveste de dragoste cu Raluca-Cristina, se înţelege perfect cu Denisa, fetiţia lui, şi este foarte mulţumit că a reuşit să-l mute pe tatăl său din Sângeorz-Băi în Bistriţa. „De mult nu m-am mai simţit aşa bine. Au fost momente mai grele, pe care le-am depăşit", ne-a spus unul dintre cei mai mari atacanţi din istoria Stelei şi a echipei naţionale.
- Gabi, cum e să fi selecţioner al Moldovei?
- Funcţia de selecţioner este una menită a te face mândru. Şi, chiar dacă vorbim de naţionala Moldovei, să ştiţi că este un post important.
- A surprins decizia ta, mai ales că deunăzi spuneai că eşti saturat de fotbal.
- A existat un moment în care simţeam că nu mai pot continua ca antrenor secund. Vroiam altceva, să încerc să fiu şi antrenor principal. Apoi a mai existat un alt moment în care m-am simţit scârbit de toate scandalurile din fotbalul românesc şi nu am vrut să preiau nicio echipă, deşi oferte am avut.
- Şi te-ai apucat de televiziune...
- Da. Este un domeniu de care mă simt atras, îmi place foarte mult. În străinătate există posturi TV care plătesc foarte bine analiştii în fotbal, aşa cum am fost eu la Pro TV şi Sport.ro. Sincer, vă spun că dacă şi în România s-ar fi plătit altfel acest post, probabil nu aş fi renunţat la această ipostază.
- Cum e viaţa în Moldova?
- Pentru mine, Moldova este un tărâm cunoscut şi îndrăgit. E sub România ca dezvoltare. Am stat un an la Tiraspol, când am antrenat pe Şerif, dar mă duceam destul de des la Chişinău. Un oraş drăguţ. Era bun pentru relaxare, deoarece Tiraspolul este mic, dar cu foarte multe restricţii.
- Ce fel de restricţii?
- Nu este un oraş spectaculos. Dacă vreţi, ca un Petroşani de la noi. Nu intri uşor acolo, la intrare există o vamă. Apoi, e destul de slab iluminat. Mi-aduce aminte de perioada comunistă din România.
- Dar Chişinăul?
- Un oraş frumos, liniştit. Te simţi ca acasă acolo, pentru că limba română se vorbeşte cam peste tot. Oamenii sunt calzi, primitori, mereu vor să te ajute. Şi acolo se folosesc lei, dar cei moldoveneşti. Un euro este echivalent cu 18 lei de-ai lor.
- Te vei muta la Chişinău?
- Nu. Voi sta la Bucureşti, dar voi merge în fiecare weekend acolo. Sunt avioane zilnic, iar distanţa o parcurgi într-o oră. Am patru colaboratori, un antrenor de portari şi trei secunzi, plus că munca mea constă în urmărirea jucătorilor.
- Are Moldova jucători buni?
- Să ştii că da. Pentru nivelul lor. Sunt 12-13 fotbalişti care activează în campionatul Rusiei, trei sunt la Kuban Krasnodar, la Dan Petrescu, pe care sper să mă pot baza. Fostul selecţioner nu i-a putut folosi, pentru că ei au acum cetăţenie rusă. Şi-au luat-o pentru că doar aşa pot câştiga şi ei mai bine, iar federaţia rusă pune beţe-n roate moldovenilor. Plus că nici cluburile nu agreează acest lucru. Dar, dacă voi rezolva acest aspect, atunci voi putea face o echipă bună. Şi Georgia este în aceeaşi situaţie. Ştiu că subiectul s-a vorbit şi cu Blatter şi cu Platini.
- Sunt şi români pe lista ta?
- Am spus că ar fi o soluţie să folosim jucători români care nu intră în planurile lui Răzvan Lucescu, şi m-am gândit chiar la Florescu, un jucător cunoscut aici, dar nu este nimic concret. Vom lua o decizie după stabilirea preliminariilor pentru Euro 2012. Sunt mai interesat acum de stabilirea unor amicale. E posibil ca în august, când Federaţia Moldoveană de Fotbal va aniversa 20 de ani de existenţă, să jucăm unul cu România.
- Spuneai că Moldova este sub România ca dezvoltare, dar Şerif are o bază sportivă cu mult peste tot ce avem noi în ţară...
- Rivalizează cu cea a Realului sau a Milanului, nici nu are rost să comparăm cu ce avem noi. Au construit şi un cantonament pentru naţională, undeva la 30 de km de Chişinău, într-o pădure, cu arbori diferiţi. Se spune că este cel mai bun oxigen acolo. Sunt trei terenuri de antrenament, un hotel, toate de lux. Mai marii comunismului se duceau acolo pentru relaxare.
- Ţie cum îţi place să te relaxezi?
- Când nu mă uit la fotbal, îmi place să mă uit la filme. Când timpul îmi permite văd şi câte două pe seară. Îmi place să merg şi la cinematograf.
- Ce filme îţi plac?
- În afară de horror, cam toate. Dar „Naşul", „Scarface", „Spartacus", dintre cele mai vechi, şi „Avatar", dintre astea noi m-au marcat. „Avatar" mi-a plăcut foarte mult, pentru că am descoperit şi televiziunea viitorului. Senzaţia este unică. Mai îmi place să mă plimb cu motorul, numai că el acum e ca ursul, hibernează.
- Ce stil vestimentar preferi?
- Trebuie să trec la costum. În general, îmi place să mă îmbarc sport, tinereşte. În ultimii ani am purtat jeanşi, tricou, mi-a permis şi viaţa. Oricum la mine nu anii contează, ci vârsta emoţională.
- Pe plan personal?
- Excelent. Mă bucur enorm că am reuşit să-l mut pe tata la Bistriţa, de la Sângeorz-Băi, într-un bloc nou, cel mai frumos din oraş. Fetiţa mea, Denisa (11 ani) creşte, se observă deja schimbări fiziologice. Îmi place că putem vorbi despre multe lucruri pe care acum le înţelege. Îi cer doar să mă facă să mă simt mândru de ea cât timp voi trăi.
- Dar cu Raluca, cum te înţelegi?
- Îmi place de ea (n.r. - Raluca-Cristina, 30 de ani) pentru că este o femeie cu o personalitate puternică. Are agenţia ei, este apreciată în domeniu. Mă simt foarte bine alături de ea (n.r. - sunt împreună de aproximativ trei luni). După divorţul de Cătălina, de acum şapte ani, am mai avut relaţii, dar niciuna nu a fost de durată. Sper ca acum să fie ceva definitiv. Raluca se comportă foarte bine cu Denisa, noi doi ne completăm unul pe altul, deci sunt semne bune.
- Traversezi un moment bun al vieţii tale...
- Sunt foarte liniştit. Şi de aici vine energia mea. Astrologul meu, Antonia Dragomir, mi-a prezis aceste lucruri încă de acum trei luni. Cred în astre, în forţa atracţiei, îmi place să citesc pe marginea acestui subiect.
Mini cv
-S-a născut la 3 ianuarie 1963 la Sângeorz-Băi (judeţul Bistriţa).
-A câştigat Cupa Campionilor Europeni cu Steaua şi Supercupa Europei (1986).
-Ca antrenor a câştigat titlul şi Cupa Moldovei cu Şerif Tiraspol la finalul sezonului 2002-2003.
Se încarcă comentariile...
