Dorotheea Petre: „Toţi actorii îşi doresc Oscarul. Eu, în special”

Dorotheea Petre

Actriţa se pregăteşte din nou de filmări, după o perioadă de pauză. Între timp, aşteaptă premiera unui film terminat anul trecut şi plănuieşte să joace şi în piese de teatru.

Sâmbăta trecută, Dorotheea Petre a împlinit 29 de ani. Până acum a apărut în patru filme ultrapremiate şi a jucat alături de nume mari precum Monica Bellucci, Rachel Weiss sau Guillaume Depardieu. Evenimentele s-au succedat rapid în viaţa ei profesională şi continuă cu aceeaşi viteză.

- Sunt şapte ani de când ai intrat la UNATC. Dacă ar fi să faci un bilanţ, cât de mult ai realizat în aceşti ani?

- Am realizat exact ce mi-am propus.

- Ai avut un plan?

- Când am intrat la facultate, în anul întâi, domnul Doru Ana, profesorul nostru de actorie, ne-a pus să scriem nişte scrisori pe care să le deschidem peste patru ani, despre unde ne vedem noi peste acei patru ani. Iar eu am scris că mă văd pe covorul roşu la premiera filmului meu. Şi asta s-a întâmplat peste doi ani.

- Cât din ce ţi s-a întâmplat până acum a fost noroc?

- Cred că 70% e planul meu, iar 30% e întâmplarea.

- E o filosofie care spune că, dacă îţi propui ceva, atragi lucrul acela prin forţa dorinţei.

- Da, exact aşa s-a întâmplat şi în cazul meu: mi-am dorit foarte mult să devin actriţă, m-am pregătit şi visul mi s-a împlinit.

- La ce lucrezi acum?

- Urmează să filmăm „Un balon în formă de inimă". Cătălin (Mitulescu - n.r.) încă lucrează la scenariu. Se va filma anul acesta. Şi „La cosmetique du bonheur", cu Ruxandra Zenide.

- Ce ne poţi spune despre aceste filme?

- Despre „Un balon în formă de inimă" nu pot să povestesc, pentru că încă nu e gata scenariul. „La Cosmetique du bonheur" face parte dintr-un proiect al Ruxandrei, o trilogie. Prima parte ar fi „Ryna" şi este vorba despre o tânără care se duce să lucreze în Franţa, unde vrea să înceapă o viaţă nouă.

- Ai lucrat destul de mult cu Mitulescu.

- De fapt, cu el ca regizor am făcut un singur film, „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii"; am mai lucrat la două filme produse de Strada Film, dar cu alţi regizori.

- Crezi că vei ajunge muza lui, după modelul Penelope Cruz şi Almodovar?

- Dacă o muză trebuie să inspire, cred că l-am inspirat. Oricum, cred că e vorba despre faptul că noi comunicăm foarte bine şi avem multe lucruri în comun, printre care şi pasiunea pentru film.

- Va fi vreo premieră cu tine anul acesta?

- Cred că va fi „Mar Nero" („Marea Neagră"). Mai e de ieşit „La soluzione migliore" („E mai bine aşa"), produs de Lezard Film şi regizat de Luca Mazzieri.

- Când ai lucrat la filmele astea?

- Anul trecut. Ar mai fi „L'enfance d'Icare" („Copilăria lui Icar") şi „The Whistleblower", care a fost filmat la Media Pro, în studio, în regia lui Larisa Condrachi, cu Rachel Weiss şi Monica Bellucci. Astea, în principiu, ar trebui să iasă peste un an.

- Ce înseamnă pentru cariera ta să lucrezi cu regizori străini alături de nume mari?

- Din punctul meu de vedere, bineînţeles că mă bucur că joc într-un film alături de Monica Bellucci sau de Rachel Weiss, dar în egală măsură cred că onoarea e reciprocă. E într-adevăr o mare oportunitate. Însă, având în vedere premiile pe care le-am luat, mi se pare foarte normal.

- Vei rămâne în istorie ca primul actor din România care a luat premiu la Cannes. Ce premii mai ocheşti?

- Cred că toţi actorii îşi doresc Oscar. Eu, în special. Dar premiile nu sunt totul. Îmi doresc să am o carieră frumoasă. Dacă vin şi premiile... e perfect.

- Familia a rămas în Eforie?

- Da, părinţii mei sunt în Eforie.

- Nu ţi-e greu, tu aici, ei acolo?

- Nu. M-am adaptat foarte bine. Mi-e dor de-ai mei, într-adevăr, dar ne vedem des oricum. Constanţa nu-i aşa departe de Bucureşti.

- Ce-ţi plăcea să faci când erai acasă?

- Îmi plăcea să gătesc. Când eram copil, pe la 10 ani, făceam supă de roşii, tăieţei de casă... învăţasem de la mama. Gătitul a fost una dintre primele mele pasiuni, dar după aia au apărut altele.

- De exemplu?

- Poezia, cântatul la chitară, desenatul.

- Ai scris poezie?

- Când eram adolescentă nu scriam. Îmi plăcea să recit foarte multe poezii. Şi, bineînţeles, să le citesc.

- Când ai hotărât să dai la UNATC?

- Când eram în liceu. Tocmai se înfiinţase Facultatea de teatru la Constanţa şi am dat întâi admitere acolo. Dar apoi m-am gândit că ar fi mai bine să dau direct la Bucureşti.

- A fost dificilă admiterea?

- Pentru mine nu. Am intrat din prima. Şi nu m-am pregătit cu vreun profesor.

- Ce probe ai dat?

- Literatură, tot felul de probe de aptitudini, voce, dans, mişcare scenică, sport şi bineînţeles repertoriul pe care trebuie să-l interpretezi, poezii, fabule, povestiri, monolog.

- Joci şi în piese de teatru?

- Nu prea am avut ocazia, dar desigur că aş fi încântată să joc şi teatru, să mă dezvolt şi în această direcţie. Chiar m-am gândit la nişte proiecte.

- Despre ce e vorba?

- Nu pot să detaliez pentru că nu ştiu sigur încă. Dar mi-ar plăcea să fac nişte roluri de comedie.

- Părinţii tăi ţi-au dat numele Dorotheea după fetiţa din „Vrăjitorul din Oz"?

- Da, a fost povestea preferată a mamei mele... cumva numele mă aştepta deja.

- Şi ai un căţel pe care-l cheamă Totto?

- Am un căţel Pepe şi am avut o căţeluşă Fifi când eram copil. Pepe are 10 ani acum şi e acasă în Eforie. Pe Fifi a furat-o cineva. Sau nu ştiu ce s-a întâmplat cu ea. M-am dus să cumpăr ceva şi am lăsat-o în faţa magazinului, iar când am ieşit, după cinci minute, nu mai era. Şi nu am mai găsit-o. Am suferit foarte mult atunci.

Mini CV

S-a născut la 9 ianuarie 1981, la Eforie Nord, judeţul Constanţa

În 2004 a obţinut primul rol principal din cariera sa.

Filmografie: „Ryna" (2005), „Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii" (2006), „Pauza de prânz", „Doctori pentru mame", „Copilăria Lui Icar", „Marea Neagră" (2008), „Mai bine aşa", „The Whistleblower", „Muzica în sânge" (2009).