Cabral Ibacka: „Nu îmi fac joburile de râs, dar nici nu merit vreo statuie“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Prezentator de televiziune, actor, blogger, Cabral le face pe toate. Joacă în telenovele de succes, blogul lui este în top, are o formă fizică de invidiat şi toate îi merg din plin, spune el, pentru că le face cu suflet.

„Sunt fiţos, curvar şi exotic!", spune despre el Cabral pe blogul lui. Dacă dai click pe declaraţia şocantă afli taman opusul. Că e un om normal. O chestie care n-ar vinde tabloide în veci şi pururi.

„Nu poţi să vii cu chestii revoluţionare, de genul «apare pe sticlă, dar se mişcă prin viaţă ca un om normal ce e», aşa că iei poza prostului, scrii mare FIŢOS sau EXOTIC (asta mă amuză de mor, e ca aia cu maimuţele de pe plajă) şi dai drumul la tipar." Dar el nu-şi consumă energia prea mult cu asta. Nu are timp. Pe lângă emisiuni, filmări, postări pe blog şi timpul petrecut cu fetiţa lui de 8 ani, Cabral pregăteşte şi lansarea unui site dedicat fotografilor amatori şi profesionişti. Cum ar veni, are cu ce!

- Deţii mai multe titluri de campion şi vicecampion naţio­nal la kickboxing. Cum a început nebunia cu acest sport?

- Începutul a fost simplu... tatăl meu era şi este antrenor de kickbox, thaibox şi alte sporturi marţiale şi de contact, deci, nu era ­nicio şansă ca eu să fac performanţă în ping-pong...

- Sora ta, Artemis, este şi ea multiplă campioană în kickboxing. Practică şi acum?

- Artemis se consideră o băbuţă simpatică şi s-a retras din activitatea competiţională. Însă având în vedere experienţa ei vastă în arte marţiale, îi era imposibil să se rupă cu totul, aşa că a devenit arbitru internaţional de kickbox. Poate nu sună cum că ar fi greu, dar este extrem de greu să ajungi să ţi se dea ocazia să arbitrezi „la mijloc" meciuri de grei, mai ales ca fată...

- Îţi mai faci echipă de kickboxeri juniori?

- Cu siguranţă! Nu ştiu însă foarte clar când voi reuşi să-mi fac timp pentru asta...

- Eşti primul antrenor de Tae‑Bo din România. Era sceptică lumea la momentul anului 1997, când acest sport era necunoscut la noi?

- Mie mi se pare foarte amuzantă partea asta cu Tae-Bo-ul. Tata ne punea de multe ori la antrenamente să exersăm pe muzică, aşa încât atunci când am avut prima clasă de Tae-Bo mi s-a părut foarte normal. Cei care nu mai văzuseră se uitau la început ciudat, numai că arăta foarte spectaculos şi‑atunci vroiau să încerce. Iar străinii care mai văzuseră aşa ceva pe‑afară se băteau ca să prindă un loc la curs.

- Ce sporturi practici în acest moment? Spre ce sport o îndrumi pe fetiţa ta, Inoke?

- Ciclism, pentru că numai de bicicletă mai am timp. Din cauza accidentelor de motocicletă am ceva probleme cu genunchii şi nu mai pot să alerg, iar de kickbox nu prea mai e timp. Marea iubire rămân însă sporturile cu motor.

- Pe blogul tău ai o postare recentă din Nisa. Ce faci acolo şi cum simţi oraşul? 

- La Nisa au fost câteva zile foarte intense de vacanţă, îmbinată cu ceva treabă. Cât am stat acolo am dat o fugă şi până la Monte Carlo şi Cannes... e altă lume! Oamenii-s relaxaţi, zâmbăreţi, au un ritm de vacanţă cu toţii, toată lumea practică câte un sport, după cum spuneam... altă lume!

- Blogul tău era anul trecut în top 3 ca trafic. De ce crezi că e popular şi care e profilul cititorului?

- Tagul de popular e cumva... înşelător. Eu mă bucur că e un blog „traficat" şi foarte comentat, mă bucur că cei care intră acolo îşi găsesc ceva de citit pe gustul lor, că interacţionează şi că aşa, poate măcar puţin, le fac ziua mai bună. Cât despre cititor... cred că e unul dintre puţinii din România care este deschis la o schimbare în mai bine, şi-asta mă bucură.

- Ai întrebat, la un moment dat, cititorii care au fost momentele când au simţit cu adevărat că trăiesc. Poţi să răspunzi şi tu?

- Sunt câteva momente, dar sunt intime şi sunt cam zgârcit cu partea de sufleţel, e a mea...

- Îţi place să fotografiezi. Ce gen de fotografie te acaparează şi de ce?

- Tocmai mă pregătesc să lansez un site dedicat fotografilor amatori şi profesionişti, lucrăm la el de câteva luni bune şi sper ca asta să ajute fotografia românească. Să fie văzută la concursurile mari de-afară, să încurajeze tinerii să fotografieze mai mult. Eu sunt înclinat către portretistică şi peisaj urban sau în natură, am peste 10.000 de poze în arhiva mea. Poze cu care, evident, n-o să fac nimic, pentru că e dezordine groaznică!

- Cum s-a schimbat percepţia celor din jur asupra ta din momentul în care ai divorţat?

- Nicicum. Cei care ne cunosc, şi pe mine, şi pe Luana, ştiau situaţia şi ne-au încurajat să facem ce simţim, iar cei care vedeau povestea de la depărtare oricum nu înţelegeau nimic şi vorbeau din închipuire...

- Care dintre posturile pe care ţi le asumi crezi că ţi se potriveşte cel mai bine: prezentator, sportiv, actor?

- Depinde de moment, de concurenţă, de timing, de... viaţă. Eu spun că nu fac niciunul dintre posturi de râs, dar nici c-aş merita vreo statuie...  ştiu însă că pun suflet. „State de Romania" a fost şi el un succes la public, „Poveştiri de Noapte" merge în continuare şi este apreciat de către cei de-acasă, blogul duduie în trafic şi în comentarii... am putea spune că treaba se mişcă binişor, nu?

- Spune-ne trei dintre ambiţiile tale. Un loc unde vrei să ajungi, un proiect... poate fi orice.

- Ştii cum îl faci pe Dumnezeu să râdă? Îi povesteşti planurile tale...

Mini CV

-S-a născut la 4 octombrie 1977 la Bucureşti.
-Şi-a început cariera în televiziune în 1998, cu emisiunea „Roata de rezervă", la Antena 1.
-În 2005 a jucat în miniserialul „Băieţi buni".
-A jucat în telenovele ca „Păcatele Evei", „Iubire ca în filme", „Inimă de ţigan", „State de România", „Regina".
-A fost campion naţional la kickbox şi thaibox.
-A divorţat de Luana Ibacka în 2006. Are o fetiţă de 8 ani, Inoke.

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite