Pornografia, o nouă formă de adulter?

Aventurile online ale bărbaţilor au dus la destrămarea multor cupluri

Internetul a făcut ca interacţiunea oamenilor cu pornografia să fie o experienţă imediată, viscerală şi personalizată. În aceste condiţii, specialiştii ridică o întrebare radicală: consumul de pornografie este o formă de adulter?

Mai multe femei din showbiz au divorţat de soţii lor, acuzându-i de comportamente indecente online. Mariajul dintre comicul britanic Peter Cook şi modelul american Christie Brinkley s-a destrămat acum patru ani din motive „tradiţionale", când ea a descoperit că el se culca cu mult mai tânăra lui asistentă, scrie revista americană „The Atlantic".

La proces însă, Brinkley şi avocaţii săi au prezentat o listă lungă şi „picantă" de acuzaţii referitoare la gustul lui Cook pentru pornografia online: de exemplu, faptul că acesta vărsa lunar câte 3.000 de dolari în contul unui site pentru adulţi sau că posta fotografii nud şi filmuleţe cu el în timp ce se masturba.

Partea cea mai interesantă la aceste dezvăluiri este însă ambiguitatea acuzaţiei. Ce limită încălcase Cook, mai exact? Să fi fost obiceiul de a consuma pornografie o trădare în sine? Sau poate iresponsabilitatea financiară conta mai mult decât comportamentul compulsiv?  Linia între toate acestea nu este clară. Actorii Denise Richards şi Charlie Sheen sunt un alt cuplu celebru care a ajuns la divorţ din acelaşi motiv: el se „distra" cam mult pe internet.

Chiar dacă în prezent accesul pe site-urile porno este în mare parte gratuit, femeile sunt la fel de intransigente cu partenerii lor. „Urăsc pornografia şi consider motiv de despărţire orice consum de porno, în orice formă şi în orice moment", spune Andra, o tânără de 29 de ani, căsătorită. „Principiul e simplu: dacă are nevoie de porno, înseamnă că eu nu-i sunt de ajuns şi-atunci de ce să ne mai deranjăm măcar să fim împreună?"

O altă tânără, Adela, în vârstă de 25 de ani, care urmează să se căsătorească anul viitor, răspunde tot afirmativ la întrebarea dacă s-ar despărţi sau nu de partenerul său în cazul în care acesta ar fi consumator de pornografie online. „Dar numai în momentul în care aş fi convinsă că am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a salva relaţia şi pentru a-l face să înţeleagă că acest tip de dependenţă este una bolnăvicioasă", explică Adela.

„Poate că pentru cei care nu sunt într-o relaţie, această dependenţă de pornografia online este un mod de a suplini anumite lipsuri. Dar pentru cineva care este implicat într-o relaţie, orientarea către un spaţiu virtual ce, în timp, îl substituie pe cel real, nu este altceva decât o problemă majoră în calea fericirii lui", conchide tânăra.

Obicei inofensiv sau viciu?

Sunt două perspective din care poate fi privit consumul de pornografie. Prima şi cea mai răspândită tratează problema ca pe un obicei inofensiv, cvasi-universal în rândul bărbaţilor şi, în cel mai rău caz, prostesc. Din cealaltă perspectivă, consumul de pornografie este văzut ca un viciu care deschide drumul către alte trădări, mai grave.

Desigur, există trădări şi trădări. Bărbatul căruia îi alunecă privirea pe trupul parţial dezgolit al unui fotomodel pe coperta unei reviste pentru bărbaţi şi-a trădat soţia într-o oarecare măsură, dar numai un Savonarola al secolului XXI ar numi asta adulter. Delimitarea care contează este aceea dintre fantezie şi realitate.

Însă dezbaterea merită aprofundată, întrucât internetul a schimbat mult interacţiunea persoanelor cu pornografia. Anul 2010 este anul 3D. Deja au apărut şi filme XXX în format tridimensional. Prin urmare, experienţa consumatorului de pornografie este mult mai personală şi mai viscerală decât ar fi putut fi acum 30 de ani.

Distincţia pixeli versus carne nu mai are cine ştie ce relevanţă în contextul în care oamenii petrec zilnic ore bune în lumi complet virtuale. Şi mai este şi video chat-ul. Asta nu înseamnă că distincţia între a angaja o prostituată şi a plăti pentru sex online nu contează. În chestiuni de morală orice distincţie contează. Dar adevărul este că era internetului a adus pornografia mult mai aproape de adulter decât le-ar plăcea să creadă celor care o consumă.

Femei tolerante

Apologeţii pornografiei vor spune că este inutil să supui pornografia moralităţii întrucât bărbaţii vor continua să o consume indiferent dacă e sau nu un act moral. Iar această mentalitate e răspândită şi printre femei. În 2003, profesorii de psihologie de la Illinois State University au făcut un sondaj printre femeile care aveau sau care avuseseră relaţii cu bărbaţi despre care ştiau că foloseau internetul pentru a consuma pornografie, scrie  revista „The Atlantic".

Aproximativ o treime dintre acele femei au descris obiceiul partenerilor ca infidelitate şi trădare. Însă majoritatea au avut o atitudine neutră sau aprobatoare. Acest punct de vedere s-a consolidat odată cu eroziunea argumentelor împotriva pornografiei, în special a acelora care spuneau că hrăneşte misoginismul şi încurajează violul.

În marile dezbateri din anii '80 au fost înaintate argumente care legau pornografia de violenţa împotriva femeilor. Feministele au denunţat pornografia ca armă a patriarhatului. Criminali în serie şi-au mărturisit dependenţa de pornografie. Totul părea plauzibil. Doar că, în 30 de ani - pe parcursul cărora pornografia a devenit mai accesibilă şi mai variată - rata abuzurilor sexuale a scăzut imens.

Corelaţia nu este neapărat una de cauzalitate, dar declinul abrupt al agresiunilor sugerează măcar că pornografia reduce violenţa sexuală, oferind potenţialilor violatori o modalitate pentru defulare. Într-adevăr, cel mai bun mod de a deturna un violator este să-i oferi o conexiune de mare viteză: într-un studiu din 2006, economistul Todd Kendal arată că o creştere cu 10% a accesului la internet este asociată cu o scădere de 7% a violurilor.

În concluzie, a numi pornografia o formă de adulter nu are legătură cu vreo intenţie de-a o face să dispară. Şi femeile se uită la filme porno. Iar dacă eşti bărbat şi respiri, sunt şanse mari să te fi uitat cel puţin o dată. Mai degrabă este vorba despre ce fel de oameni ne dorim să fim: cum ne definim idealurile, ce limite stabilim în relaţiile noastre şi cum ne împăcăm cu noi înşine atunci când le încălcăm.

Românii, pe locul trei la porno

În 2007, spaţiul virtual conţinea 4,2 milioane de site-uri porno, adică 12% din totalul site-urilor. Cu acestea se delectează lunar 72 milioane de vizitatori din toate colţurile lumii. Veniturile din 2007 ale industriei pornografice online sunt mai mari decât ale companiilor de top precum Google, Microsoft sau Yahoo!. Potrivit statisticilor Internet Filter Review, românii sunt pe locul trei în lume la capitolul pornografie pe internet, după Bolivia şi Chile.