Adevarul.ro

Destăinuiri: Regretabila povară

27 februarie 2010, 18:29 |  Autor: Marina Almăşan  | 

Cuvinte cheie: pensie, parlament, bunici,

Marina  Almăşan prezentatoare TV

Marina Almăşan prezentatoare TV

 

Am un ascuţit sentiment al ruşinii când aud dezbătându-se la televizor problema pensiilor părinţilor şi bunicilor noştri.

În parlament şi talk-show-uri, oameni care par a nu avea părinţi sau par a nu fi avut vreodată, oameni care parcă uită că mâine, lângă buletinul de identitate din portofelul lor, se va cuibări şi talonul de pensie, hotărăsc cu foarfeca bănuţii meritaţi de bătrânii noştri, de bătrânii pe care înţelepciunea populară ne îndeamnă să ni-i cumpărăm dacă nu-i avem. Acelaşi sentiment de ruşine mă încearcă în timpul vizitelor mele fugare în casa părintească, văzându-i pe ai mei cum oftează la auzul discuţiilor televizate pe această temă.

Mă simt vinovată că sunt contemporană cu acei monştri care atentează la puţinul părinţilor mei, la pensia lor modestă, câştigată printr-o muncă exemplară. Mi-i amintesc, copil fiind, dispărând de acasă când abia se crăpa de ziuă, venind apoi obosiţi, pe-nserat, cu câte o portocală prohibită, pitită în buzunar, pentru mine şi fratele meu. Mi-i amintesc, spunându-ne deseori: "Muncim acum, ca să avem la bătrâneţe şi să nu vă fim vouă o povară". Acum au ajuns la această bătrâneţe.

Demni, refuză orice bănuţ pe care încercăm să-l strecurăm, la plecare, în palmele lor muncite: îşi drămuiesc pensiile cu chibzuinţă, reuşind de multe ori să ne şi împrumute pe noi, copiii lor, atunci când lipsa de cumpătare a vârstei ne face să ne întindem mai mult decât ne este plapuma.

Şi din nou privesc la televizor cum o haită haină vâră mâna adânc, cu nesimţire, în buzunarul părinţilor mei pensionari, încercând să le împuţineze şi aşa puţinul lor, pentru care au trudit o viaţă, fără să se plângă. Nu se plâng nici acum, ci înfruntă cu demnitate vremurile, oftând la vederea a ceea ce s-a ales din ţara în care au îmbătrânit muncind. Şi mă uit cu încruntare la cei care cutează să le tulbure şi aşa neliniştitele bătrâneţi, spre cei care-i privesc cu ură pe cărunţii noştri, şi-mi vine să le adresez cuvintele pe care le-a rostit, cândva, cu obidă, un venerabil pensionar: "Cui nu-i place vârsta noastră să n-o apuce!"


Introdu codul de mai jos:


* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.



Trimite Anuleaza
TRIMITE
0 comentarii
 
     

    Ramona Ursu

    Nu e „Ferma animalelor“. De fapt, e o nedreptate să compari porcul cu acei indivizi fără scrupule, plini de nesimţire şi cu un tupeu mare cât toate haznalele României adunate la un loc. Continuare

    Fericirea de a îngheţa într-un tren din Bărăgan

    Grigore Cartianu

    Declaraţia săptămânii nu vine de la eterna gâlceavă din Palatul Parla­mentului, ci dintr-un alt palat, situat în apropierea Gării de Nord.

    Nimic pentru România

    Petre Barbu

    N-am scris pentru România şi nici pentru patronii gazetelor. Am scris aşa, ca să mă cred Dumnezeu.

    Boala noastră fără leac

    Radu Paraschivescu

    Există trei borne obligatorii pe traseul suspicionitei româneşti în tranziţie.

    Inaniţia la români

    Dan Străuţ

    La prima vedere, e doar statistică: România – o ţară „eminamente agrară“ – importă mâncare de peste trei miliarde de euro pe an, iar în anul agricol de vârf 2011 importurile agroalimentare au atins recordul istoric de 3,7 miliarde de euro.

    Corupţia ca stare de fapt

    Liviu Avram

    Butada care caracterizează guvernările de stânga-dreapta din România: unii sunt prea hoţi, ceilalţi sunt prea proşti.

    Adevarul on Facebook
     
    anuntexpres.ro - widget 5 articole