Destăinuiri: Regretabila povară

Am un ascuţit sentiment al ruşinii când aud dezbătându-se la televizor problema pensiilor părinţilor şi bunicilor noştri.

În parlament şi talk-show-uri, oameni care par a nu avea părinţi sau par a nu fi avut vreodată, oameni care parcă uită că mâine, lângă buletinul de identitate din portofelul lor, se va cuibări şi talonul de pensie, hotărăsc cu foarfeca bănuţii meritaţi de bătrânii noştri, de bătrânii pe care înţelepciunea populară ne îndeamnă să ni-i cumpărăm dacă nu-i avem. Acelaşi sentiment de ruşine mă încearcă în timpul vizitelor mele fugare în casa părintească, văzându-i pe ai mei cum oftează la auzul discuţiilor televizate pe această temă.

Mă simt vinovată că sunt contemporană cu acei monştri care atentează la puţinul părinţilor mei, la pensia lor modestă, câştigată printr-o muncă exemplară. Mi-i amintesc, copil fiind, dispărând de acasă când abia se crăpa de ziuă, venind apoi obosiţi, pe-nserat, cu câte o portocală prohibită, pitită în buzunar, pentru mine şi fratele meu. Mi-i amintesc, spunându-ne deseori: "Muncim acum, ca să avem la bătrâneţe şi să nu vă fim vouă o povară". Acum au ajuns la această bătrâneţe.

Demni, refuză orice bănuţ pe care încercăm să-l strecurăm, la plecare, în palmele lor muncite: îşi drămuiesc pensiile cu chibzuinţă, reuşind de multe ori să ne şi împrumute pe noi, copiii lor, atunci când lipsa de cumpătare a vârstei ne face să ne întindem mai mult decât ne este plapuma.

Şi din nou privesc la televizor cum o haită haină vâră mâna adânc, cu nesimţire, în buzunarul părinţilor mei pensionari, încercând să le împuţineze şi aşa puţinul lor, pentru care au trudit o viaţă, fără să se plângă. Nu se plâng nici acum, ci înfruntă cu demnitate vremurile, oftând la vederea a ceea ce s-a ales din ţara în care au îmbătrânit muncind. Şi mă uit cu încruntare la cei care cutează să le tulbure şi aşa neliniştitele bătrâneţi, spre cei care-i privesc cu ură pe cărunţii noştri, şi-mi vine să le adresez cuvintele pe care le-a rostit, cândva, cu obidă, un venerabil pensionar: "Cui nu-i place vârsta noastră să n-o apuce!"