Destăinuiri: După 20 de ani
0Câteodată, în nopţile mele bântuite de insomnii, obişnuiesc să-mi recapitulez viaţa, contabilizând schimbările ei spectaculoase şi comparându-mă pe mine însămi cu cea de acum 20 de ani, să zicem, ca să-l parafrazez pe Dumas.
Schimbările mi se par uluitoare! Şi nu atât eu sunt cea care s-a schimbat (cu toate că oglinda e de altă părere), cât contextul în care funcţionez. Omenirea înaintează cu paşi repezi, iar noi ne ţinem gâfâind după dânsa! Cu 20 de ani în urmă, un sfert din zi mi-l petreceam pe la cozi. Ţin minte că o purtam pe Marinuş în pântec şi o astfel de coadă blestemată era să mă facă s-o pierd mult înainte de a o aduce pe lume. Acum cozile s-au evaporat. Noroc cu vaccinul antigripal, care ne-a readus recent în memorie imaginea lor! Apoi, tot pe-atunci, mă îndesam în mijloace de transport în comun, fără să-mi imaginez că peste ceva ani nici nu voi mai şti, spre ruşinea mea, preţul unui bilet RATB.
Acum mai bine de două decenii înghesuiam, cel puţin de două-trei ori pe săptămână, scrisori migălos ticluite în cutia poştală de la capătul străzii. În acelaşi ritm, goleam cu nesaţ cutia de scrisori a părinţilor mei, aşteptând veşti de departe. Acum, din cutia mea poştală se revarsă zilnic şuvoaie de facturi odioase şi pliante publicitare inutile. În schimb, inbox-ul calculatorului geme zilnic de mesaje sosite din toate colţurile lumii. Baletul stiloului pe hârtie a fost înlocuit de ţăcănitul sacadat al tastaturii.
Telefonul fix sună rar; nici nu ştiu de ce mai plăteşte Socaciu abonament. Mobilul, în schimb, a devenit o componentă vitală a propriului nostru trup: fără el, sunt un om mort! Înainte priveam la TV extrem de rar, însă cartea de pe noptieră era nelipsită. Acum,pe noptieră stau în poză copiii mei, iar televizorul merge non-stop: câte unul în fiecare cameră. Mă întreb cum va arăta viaţa mea peste 20 de ani. Oare mă voi plimba în baston pe Calea Lactee, strigându-mi nepoţeii ce vor călări triciclete intergalactice pentru a-i chema la o gustare cu pastile low-fat, cu gust de căpşuni?
Se încarcă comentariile...
