De ce mint bărbaţii

Ziua bărbatului se sărbătorește la 5 mai

De la minciunile inofensive până la cele grave, mulţi bărbaţi preferă să îndruge verzi şi uscate soţiilor decât să-şi complice viaţa cu explicaţii elaborate.

Pot fi mai multe motive pentru care un bărbat ajunge ­să-şi mintă soţia. De exemplu, pentru a-şi păstra stima de sine, explică psihologul Lena Rusti. „Bărbaţii îşi reconstruiesc realitatea în funcţie de ce aşteptări au de la ei înşişi. Să zicem că pentru el e foarte important să fie un om puternic. Dacă la birou intră într-un conflict şi îşi dă seama că el este cel care a greşit, acasă îi va spune soţiei că de vină sunt ceilalţi."

Un alt motiv este lenea. „Pentru că e varianta mai uşoară şi nu are scrupule care să-l împiedice să mintă. De exemplu, se duce cu băieţii la o bere şi, deşi are dreptul să facă asta pentru că ţine şi de intimitatea lui, chiar dacă este într-un cuplu, ştie că dacă o spune pur şi simplu vor apărea discuţii: ea îl va întreba poate cu cine se duce, cât stă şi atunci preferă să-i spună: «Am o şedinţă la şase, te sun când ies»", explică psihologul. Însă acestea intră la categoria „minciunele". Mai sunt şi minciunile grave pe care bărbaţii le construiesc pentru a-şi apăra o altă realitate, respectiv o relaţie extraconjugală.

Arsenalul unui soţ

Manole, un bărbat în vârstă de 36 de ani, căsătorit şi cu doi copii, a fost de acord să ne dezvăluie arsenalul său de minciuni. „Eu ştiu să mint foarte bine prin omisiune. Dar nu ştiu să mint perfect", povesteşte el. „De exemplu mă întâlnesc în oraş cu o fată despre care ştiu că nu are prieten. Ca să liniştesc nevasta geloasă, îi spun ceva despre fata cu care m-am întâlnit şi despre prietenul ei. Asta s-a întâmplat de vreo două, trei ori." Manole mai minte şi în legătură cu timpul său liber.

„Mă duc la un film şi spun că am fost prin oraş. Dacă mă întreabă mai concret, poate ajung să spun şi asta, altfel e un mic egoism - mi-am folosit timpul ca să mă duc la cinema şi nu pentru a sta acasă." Un alt „egoism" este ascunderea dulciurilor. „Lucrez în învăţământ. Primesc două cutii de bomboane cadou de la părinţi. O cutie o ascund sub pat şi o mănânc singur şi o cutie o duc în bucătărie." Însă cel mai mult Manole îşi preţuieşte timpul liber şi e gata să mintă pentru a se bucura pe deplin de el.

„O trimit pe soţie la soacră-mea, care stă în altă localitate, cu pretextul că am de făcut curat, am de scris ceva la calculator, trebuie să fac piaţa etc. şi eu ştiu că am la dispozitie o după-amiază întreagă şi câteva ore din ziua următoare. Seara, când vorbesc la telefon cu soţia, invoc o stare de oboseală şi la prima ei întrebare - «ai făcut curat?» - încep să spun cât de obositor a fost, deşi eu m-am uitat toată ziua la filme şi am lăsat totul pe a doua zi. De obicei, reuşesc să fac curat în proporţie de 80% şi când se întoarce îi spun că, uite, în baie n-am apucat să mai fac pentru că nu m-am simţit bine."

Strategie de evitare a pedepsei

Minciunile sunt de fapt o strategie prin care bărbaţii evită durerea şi pedeapsa, este de părere psihologul Steve Wichett, citat de cotidianul „The Times". Wichett spune că minciuna la bărbaţi este probabil o extensie a instinctului lor atavic de vânătoare şi luptă, a nevoii de a-şi ascunde adevăratele intenţii pentru a păcăli adversarul şi a preveni un atac. Astăzi, acest instinct joacă un rol la fel de important în păstrarea mariajului. „Nu e nici realist, nici de dorit să-i spui nevestei tot adevărul", conchide Wichett.

Dacă vi se pare că această perspectivă este tipic masculină, autorul o citează pe experta în probleme de sex a ziarului britanic „The Times", Suzi Godson. „Nu e nevoie să împărtăşiţi chiar totul într-o căsnicie, pentru că sunt anumite subiecte despre care bărbaţii şi femeile nu vor cădea în veci de acord." Iar subiectele nu sunt puţine: ele se întind de la cheltuieli până la consumul de pornografie şi la fanteziile sexuale.

Primul lucru despre care bărbaţii vor păstra tăcerea este disconfortul lor de a se fi căsătorit. Şi nu pentru că nu văd beneficiile mariajului - „bărbaţii au nevoie de căsătorie pentru că le oferă un partener cu inteligenţa emoţională despre care sunt conştienţi că lor le lipseşte", explică Wichett - doar că vor considera mereu că obedienţa şi monogamia perpetuă e o stare oarecum nenaturală pentru un bărbat. E dificil de stabilit în procente câţi bărbaţi sunt infideli, întrucât majoritatea nu recunosc. „Presupun că 90% dintre bărbaţii căsătoriţi ar avea o aventură dacă ar putea avea şi garanţia că vor scăpa basma curată", crede jurnalistul şi scriitorul Rod Liddle, citat de „The Times".

„Monogamia este un aranjament pe care bărbaţii şi-l impun fie din teamă, fie din lipsa oportunităţii", consideră şi psihologul Wichett.

Problema cu bărbaţii este că oricât de urâţi sau de bătrâni ar fi, oricât de asiguraţi şi de fericiţi ar fi în relaţiile lor, întotdeauna va exista o mică parte din ei care tânjeşte după împlinirea instinctului atavic de a-şi răspândi gena cât mai mult posibil.

Infidelul care îşi iubeşte soţia

„Sunt căsătorit de 22 de ani şi singurul lucru despre care am minţit vreodată este relaţia mea extraconjugală", povesteşte pentru cotidianul „The Times" un bărbat trecut de prima tinereţe.

„A fost un pas important pentru mine. Mă mândresc cu onestitatea mea în toate celelalte aspecte ale vieţii, dar mă săturasem să mă mint singur că sunt fericit. Relaţia intimă cu nevasta mea dispăruse şi nici nu erau şanse că va reveni. Am făcut terapie acum vreo patru ani, dar nu a funcţionat decât pentru puţin timp, după care am revenit la vechea rutină. Este singurul aspect al relaţiei noastre pe care nu îl discutăm. Aşa am ajuns la concluzia că necesităţile fizice ale nevestei mele sunt mult mai mici decât ale mele şi a trebuit să aleg între a divorţa şi a-mi găsi o amantă.

Nu voiam să plătesc pentru sex, ci căutam o prietenie erotică. Într-un târziu, mi-am întâlnit amanta pe un site pentru oamenii căsătoriţi care caută o aventură. Şi ea este într-o căsătorie din care sexul a dispărut. Acum ne întâlnim cam de două ori pe lună, la un hotel cu restaurant, unde, înainte de a urca în cameră, luăm masa. Ceea ce am învăţat este că relaţiile nu sunt în alb şi negru. Nu am vrut niciodată să-mi părăsesc soţia. O iubesc şi am doi copii minunaţi cu ea. În mod pervers, aventura mă ajută să-mi păstrez căsnicia."