Adevarul.ro

Tudor Ciuleanu, medic la Institutul Oncologic din Cluj-Napoca, este unul dintre principalii autori ai ultimului tratament pentru cancerul pulmonar şi este cunoscut în toată lumea.

Apasă pe buton şi maşina e invadată de o arie veselă, ca vrăbiile care se scaldă printre crengile cu soare. E dimineaţă şi doctorul se grăbeşte spre spital. Nu face mai mult de 10 minute de acasă până la institut. Traversează străduţele înguste ale Clujului, învârtind volanul cu dibăcie: face drumul de 24 de ani. Brusc, la o intersecţie, pune frână. Străduţele sunt pustii şi doctorul vorbeşte parcă cu el în linişte: "azi e joi, nu? Atunci facem la dreapta". Parcurge în fiecare zi drumul de acasă la spital, dar, ca să nu se plictisească, are de fiecare dată altă traiectorie. Schimbă străzile între ele, răsuceşte traseele şi scurtăturile, şi zilnic are altă privelişte.

Numai cuvântul cu care îşi începe şi încheie ziua rămâne acelaşi: cancer. Când îl spune el, însă, acest cuvânt îşi pierde gravitatea: "Da, este o afecţiune cronică, care poate duce la deces, dar progresele împotriva ei sunt foarte serioase. Au apărut medicamente şi scheme de tratament incredibil de puternice."

Cele mai recente descoperiri în oncologie la nivel mondial poartă semnătura lui Tudor Ciuleanu. Doctorul e bine dispus. Ajunge în curtea Institutului Oncologic şi coboară din maşină. Ca în fiecare zi, holul din faţa cabinetului e plin. Oameni de toate vârstele aşteaptă cuminţi pe băncuţă. Unii se uită îngrijoraţi pe radiografii şi trimiteri. Sunt la primul control. Medicul Tudor Ciuleanu îşi face apariţia cu zâmbetul pe buze, roteşte o privire de ansamblu şi intră în cabinet. Începe o nouă zi.

Cabinetul este plin şi el. Dana Iancu, medic primar oncolog şi totodată mâna lui dreaptă, îl aşteaptă cu zecile de dosare ale pacienţilor, iar Loredana, Florina şi Vlad, cei trei rezidenţi din Institut, completează fişe de observaţie. Medicul îmbracă rapid halatul, soarbe fugitiv din ceaşca de cafea şi începe periplul răsfoirii dosarelor verzi. Fiecare dosar verde de pe masă este un om bolnav de cancer.

Doctorul spune că sunt din ce în ce mai multe în fiecare zi. Numai de la el de pe scara blocului sunt în acest moment vreo cinci cazuri. La telefon îl sună mereu foşti colegi de facultate, chiar şi din liceu, să îl roage să se ocupe de mama, sora, cumnatul sau altă rudă atinsă de maladie. Faptul că ajung la Institut este pentru ei o speranţă în plus. Pentru că nu e un spital ca oricare altul. Aici se derulează cele mai inovatoare studii clinice în oncologie la nivel mondial.

Studiile clinice permit stabilirea unor noi medicamente şi tratamente, iar de cele mai multe ori sunt ultima şansă a pacienţilor care participă la ele. Cea mai recentă schemă de tratament a cancerului pulmonar creşte durata de supravieţuire cu câteva luni. Rezultatele au fost publicate în reviste de specialitate faimoase, iar tratamentul a fost aprobat de Agenţia Medicală Europeană pentru întreg teritoriul Uniunii Europene şi de U.S. Food and Drug Administration pentru Statele Unite.

Din cei 663 de pacienţi care au participat la studiu din toată lumea, cei mai mulţi au fost de la Institutul din Cluj. "Inovaţia constă în utilizarea unui medicament denumit Pemetrexed, în faza de întreţinere, după chimioterapia de bază de platină. Au fost două categorii de pacienţi. Cei care au primit pemetrexedul şi cei care au primit placebo. Nu ştiau care dintre ei face cu adevărat tratamentul şi nici medicii. Doar computerul. Rezultatele au fost clare. La cei care au primit medicamentul s-a stabilit o creştere a supravieţuirii cu patru luni, fără progresia bolii."

Şansa vine şi la 70 de ani

Dianei Chintoan, de 53 de ani, îi prieşte noua schemă de tratament împotriva cancerului pulmonar 

Dosarele verzi se plimbă pe masă, dintr-o mână în alta. Vocea doctoriţei Dana Iancu, care trece în revistă diagnosticul şi faza de tratament, are acelaşi ton, nu urcă, nu coboară. Aici cancer de colon, faza a treia, aici cancer renal, fază incipientă, şi un cancer bronhopulmonar. Medicul ia ultima fişă din mâna doctoriţei, o priveşte cu atenţie şi decide: „El ar putea intra în studiul nostru clinic." În acel moment, un pacient de 70 de ani a primit poate câteva luni de viaţă în plus.

Zile în care să se joace cu nepoţii sau să îşi plimbe câinele sau să privească pur şi simplu soarele cum răsare dimineaţa şi cum apune seara. Mai târziu, în drumul de la spital spre casă, Ciuleanu explică alegerea: "Fiecare zi pentru un bătrân contează. Viaţa devine mai valoroasă când a mai rămas puţin din ea. Eu mă simt destul de apropiat de oamenii bătrâni. Mulţi consideră că nu mai au de ce să lupte, oricum mor în curând. Dar viaţa e preţioasă pentru toţi".  

Ciuleanu nu este omul care să dea răspunsurile pe care le aştepţi. Şi aşa a fost mereu. A riscat multe cu atitudinea lui, dar a meritat. Era medic tânăr şi lucra la oncopediatrie, secţia de oncologie pentru copii. Îndrăgise un băieţel care avea şanse să se vindece, dar nu în condiţiile medicinei clasice de atunci. Ciuleanu a cerut spitalului să aplice copilului un tratament mai agresiv şi mai îndelungat. Nu a fost aprobată cererea. Doctorul nu s-a lăsat. A făcut memoriu la Ministerul Sănătăţii.

Cei din minister s-au crucit, au zis că doctorul e nebun, că vrea să omoare copilul înainte de vreme. Dar pentru că responsabilitatea oricum nu era a lor, până la urmă au acceptat. Medicina modernă înregistrase atunci, prin Ciuleanu, o mică victorie. Care s-a transformat într-un succes total când copilul s-a vindecat de cancer. "Vorbesc şi acum cu el la telefon, după atâţia ani. Este de undeva de prin Negreşti, are soţie şi copii. "

Jumătate din pacienţii care descoperă boala în stadiul incipient se vindecă total, spune medicul. Există, de asemenea, unele cancere care au şanse maxime de vindecare chiar în stadii avansate. "Cancerul testicular se vindecă chiar şi cu metastaze multiple, la fel unele leucemii, tumori renale. Se înregistrează progrese spectaculoase la cancere gastrointestinale, renale, graţie noilor tehnologii." O dată la câteva zile, doctorul se pomeneşte cu vizite sau cu telefoane de la cei care au trecut prin aşa ceva şi au învins. Astăzi a venit doamna Diana. Acum patru ani, medicii îi mai dădeau câteva luni de trăit.

„Atitudinea mea faţă de boală este următoarea: nu sunt bolnavă"

Acum patru ani, doamna Diana Chintoan era, ca de obicei, la abatorul ei micuţ,  afacere de familie. Îi era mai frig ca de obicei, nu aveau nici încălzire, dar mai mult decât frigul simţea oboseala. O oboseală care îi urca prin oase, îi încetinea mişcările, reflexele, munca. N-a băgat de seamă, până când a realizat că nu trece nici cu odihnă nici cu nimic. O mai luase şi un junghi puternic în spate şi şi-a zis că e cazul să meargă la un control. La radiografie i-au spus că s-a găsit o formaţiune pe plămâni. Nu se ştia ce este, aşa că a făcut o biopsie. Rezultatul şi l-a citit ea singură, în ziua în care mergea după rezultat. Medicul nu venise, aşa că a luat fişa cu numele ei de pe birou şi a citit: "cancer bronhopulmonar".

Unora li se face rău la aflarea veştii, alţii au nevoie urgentă de aer sau de un scaun, alţii plâng sau alţii întreabă imediat cât mai au de trăit. Nu şi doamna Diana, care tocmai împlinise 49 de ani. "Aveam prea multe pe cap. Afacerea cu abatorul era şubredă, lucram la renovarea casei, aveam o groază de treabă de făcut. Nici nu m-am gândit prea mult la asta". Totuşi, a fost nevoită s-o facă, atunci când a aflat, după zeci de ecografii şi analize, că există ceva mai grav decât cancerul. Şi anume, două cancere. Doamna Diana mai avea unul la glandele suprarenale. Metastază, i-au tradus doctorii complicaţia.

Încă patru ani

Firile luptătoare şi optimiste au de două ori mai multe şanse să învingă boala

Avea o singură întrebare pentru doctorul Ciuleanu: dacă mai are rost să facă credit pentru dezvoltarea afacerii cu abatorul. Ciuleanu s-a uitat la ea calm şi i-a spus: "uită-te la tine, că eşti în putere. Sigur că poţi! Numai că s-ar putea să îţi cadă părul ". Ca de obicei, Ciuleanu dădea un răspuns surprinzător.

Tot atunci i-a făcut şi propunerea să ia parte la studiul clinic internaţional pe cancer pulmonar cu pemetrexed. I-a explicat că este o schemă de tratament nouă, ce testează posibilitatea de prelungire a vieţii. Rezultatele studiului, publicate în septembrie 2009 în reviste internaţionale de specialitate, precum "The Lancet" sau "American Society of Clinical Oncology", au arătat că noua schemă prelungeşte, într-adevăr, viaţa pacienţilor cu câteva luni.

În cazul doamnei Diana, s-a prelungit cu patru ani. În acest timp afacerea s-a dezvoltat şi este pe mâna soţului şi a fiicei. O singură dorinţă mai are: să îşi vadă băiatul, plecat în America acum opt ani. În rest, nu-şi mai face planuri. Se bucură de fiecare secundă de viaţă. "Această prelungire a vieţii pentru mine înseamnă foarte mult. Acum văd totul altfel.­ Nu îmi stabilesc obiective, ştiu că nu are rost. Dar mă bucur de o zi frumoasă şi în fiecare zi sper să apuc să îmi văd băiatul."

De fiecare dată când îl vizitează pe Ciuleanu şi echipa lui primeşte complimente. "Vai, doamna Diana, ce elegantă sunteţi! Ce bine vă prinde verdele!" Şi ea zâmbeşte flatată şi spune: "Domnul doctor, dacă am ajuns eu până în 2010 cu dumneavoastră, cine ştie cât timp o să vă mai vizitez".

Ultima şansă sau un nou început

După analiza dosarelor verzi, Ciuleanu merge cu echipa la vizita mare, în spital. Pe hol, în drum spre saloane, ba îi sună telefonul, ba îl abordează câte cineva. "Domnule doctor, ştiţi, cu soţia... am mers la operaţie la Viena şi acum ne-am întors." Ciuleanu îl asigură că vine imediat şi intră în salon. "Să-mi daţi ceva să pot respira, domnu' doctor", se aude de la primul pat.

Ciuleanu dă dispoziţiile: aici o perfuzie intravenoasă, la patul de la geam tablete din 12 în 12 ore, pentru băiatul care pleacă mâine acasă ultima şedinţă de radioterapie. Asistenta de salon notează cu rigurozitate şi în jurul lui Ciuleanu rezidenţii sunt cu urechile ciulite. Doctorul iese din salon aşa cum a  intrat: cu un zâmbet imperceptibil pe buze. Un zâmbet ciudat, neconturat, dar care este totuşi acolo.

"Trebuie să fii cât mai efiecient cu putinţă pentru oameni. De aceea te-ai antrenat ca medic", spune coborând treptele. Este mulţumit aici la institut. Pentru că ştie că se face mai mult decât oriunde în ţară pentru cancer. "Acesta este rolul unui institut. Să trateze majoritatea pacienţilor în cadrul acestor protocoale inovatoare. Numai ele duc oncologia înainte". Ciuleanu e şcolit în Franţa, la Institutul Gustave Roussy, unde a lucrat în perioada 1991-1992 alături de Jean Pierre Armand, un celebru oncolog, ce a devenit ulterior preşedintele Societăţii Europene de Oncologie Medicală. Acolo a prins Ciuleanu gustul pentru cercetare şi tot acolo a învăţat metodologia selecţiilor clinice internaţionale.

"Era un centru de excelenţă şi de multe ori, la vizita mare, se discutau anumite cazuri, şi era generată o idee care crea un tratament nou, sâmburele viitorului studiu clinic". După ce a acumulat informaţie, tânărul Ciuleanu s-a întors la institut şi a început să pună în practică ce a învăţat acolo. Astfel că în 1997 la Cluj se înfiinţează primul serviciu de spitalizare de zi în oncologie din ţară, organizat după modelul Institutului din Franţa. Şi a mai venit de acolo cu o nebunie. Cu convingerea că diagnosticul de cancer nu este echivalent cu un certificat de deces.

"Trebuie să iei partea pozitivă a lucrurilor. Sigur, cancerul este o afecţiune serioasă. Dar tot ea te capacitează enorm. Îţi arată cine eşti şi ce puteri ai să lupţi. Eu ca medic am nişte satisfacţii enorme, tocmai pentru că inamicul este puternic. " În ultimul timp însă, medicii oncologi au arme din ce în ce mai puternice împotriva maladiei. Cea mai recentă este terapia cu molecule ţintite, dar şi ultimele scheme de tratament la care Institutul a avut rolul lui, prin Ciuleanu şi echipa sa. În acest moment, la Institut sunt alte şase studii clinice în derulare: pentru cancerul digestiv, pancreas, pulmonar, colorectal, ovarian şi pentru cap şi gât. Aceste studii sunt pentru mulţi ultima şansă. Sau un nou început. Depinde cum priveşti lucrurile.

Mintea care vindecă

Nermin Devleţcea este o doamnă de 54 de ani, din Constanţa. Acum trei săptămâni a intrat în studiul clinic pentru cancer pulmonar. A aflat de boală la un control de rutină. A auzit de la o cumnată despre tratamentele inovatoare de la Cluj şi n-a aşteptat să i se spună de două ori să intre în program. „Atitudinea mea faţă de boală este următoarea: eu nu sunt bolnavă", spune doamna. Ciuleanu nu râde pentru că nu i se pare o glumă.

Ştie ce filiaţie puternică există între psihic şi sistemul imunitar. Firile luptătoare şi optimiste au de două ori mai multe şanse să scape de maladie. Chiar azi a avut trei pacienţi sosiţi la un control de rutină. La fiecare dintre ei au trecut zece ani de la cancerul pulmonar. Acum sunt sănătoşi şi duc o viaţă normală. „Mulţi uită că au avut cancer sau, în orice caz, tratează acest episod din viaţa lor ca pe orice moment când au suferit de o boală. Dar astea nu sunt neapărat miracole. Se încadrează în procente de succes. Oncologia este una dintre cele mai precise discipline ale medicinei."

Dacă nu era medic, Ciuleanu ar fi fost pilot. Dar din cauza miopiei a trebuit să renunţe la visul de a pilota avioane. A rămas însă cu dragostea de zbor, şi este acum un pasager cu o pasiune ciudată: notează cu rigurozitate toate datele unei curse aeriene în care a fost: literele înscrise pe avion, ora de decolare şi de aterizare, gradele direcţiei de aterizare, numele căpitanului de zbor. Totul. Şi este acel unic pasager căruia îi plac la nebunie turbulenţele. Când toată lumea se schimonoseşte în jur de spaimă, el zâmbeşte fericit..