Valentino Rossi: „Scuzaţi-mă că am întârziat"

Încoronat pentru a şasea oară campion mondial la clasa regină, cel supranumit „Doctorul“ le-a cerut scuze fanilor pentru cei doi ani în care nu a reuşit să câştige titlul mondial. Stilul “Doctorului”, care a spart orice tipare, l-a transformat într-un personaj savuros fără de care lumea motorsportului ar fi mai fadă.

Luni dimineaţă, 29 septembrie 2008. Nu trecuseră nici 24 de ore de la momentul în care Valentino Rossi sărbătorea cu şampanie victoria în Marele Premiu al Japoniei şi, mult mai important, al şaselea titlu Moto GP. Pe podium, cu o seară înainte, “Doctorul” a apărut cu un tricou imprimat “Scuzate il ritardo”, cerându-le astfel fanilor înţelegere pentru cei doi ani de absenţă de pe primul loc.

Acum însă e pregătit să iasă fără întârziere pe pistă pentru teste. Pentru ce? Da, pentru teste. Aţi citit bine. La nici o zi de la câştigarea titlului mondial în 2008, Rossi se pregătea de noi încercări cu motocicleta pe care va alerga în sezonul 2009.

Deşi mai sunt trei curse până la finalul acestui sezon şi  deşi urmează mai bine de patru luni de pauză, Jerry Burgess, inginerul-şef de la Yamaha, şi echipa sa sunt conştienţi că fiecare moment este preţios pentru a fi capabili de un nou succes. Iar dincolo de talentul nemărginit, dincolo de nonconformismul afişat, Vale, care este un meticulos, ştie că pentru a cuceri un nou campionat nu trebuie să lase nimic la voia întâmplării.

“Cel mai important titlu”

Într-un an în care australianul Casey Stoner pleca drept principal favorit, Rossi a răsturnat din nou calculele hârtiei, aşa cum o făcea şi în 2004, atunci când nimeni nu-i dădea nicio şansă după ce lăsase Honda pentru Yamaha.

De altfel, în declaraţiile acordate la încheierea Marelui Premiu al Japoniei, Rossi a comparat cele două titluri, considerându-le cele mai importante din carieră. Totuşi, i-a acordat un plus celui din 2008. “Nu am plecat ca favorit şi poate de asta îl consider mai important.

Titlul din 2008 reflectă munca depusă în 2007 pentru a îmbunătăţi motorul”, a spus Rossi după victoria de la Motegi. De asemenea, “Doctorul” consideră că titlul din acest an este şi un rezultat al maturizării sale atât pe plan sportiv, cât şi pe plan mental.

“Am mai crescut, cu siguranţă. A fost foarte important pentru mine faptul că am învăţat ce înseamnă înfrângerea, după titlurile pierdute în 2006 şi 2007”, spune Rossi. “Atunci când câştigi, totul e roz, toată lumea îţi este prietenă, totul e pozitiv. Cred că din aceşti doi ani cu probleme am ieşit mult mai puternic pentru 2008”, a adăugat proaspătul campion mondial.

Doi ani de secetă

Pentru Valentino, ultimele două sezoane care au precedat titlul din 2008 au fost presărate de probleme. În 2006 a început dezastruos, cu două abandonuri în prima parte a sezonului, ambele în urma unor probleme tehnice la motocicletă. Americanul Nicky Hayden domina categoric sezonul, dar „Il Dottore“ a început să recupereze în partea a doua a anului şi, cu numai o cursă înainte de final, trecea pe primul loc la puncte.

Atunci, în penultima cursă, Rossi a profitat de greşeala stupidă a lui Dani Pedrosa care l-a scos în afara circuitului pe coechipierul său Nicky Hayden şi l-a pus în pericol de a pierde titlul mondial. Dar în ultima cursă a sezonului, Vale avea să iasă în decor, oferindu-i un titlu meritat lui Hayden, care dominase în cea mai mare parte a anului.

În 2007, istoria s-a repetat în mare măsură. Chiar dacă problemele tehnice nu au mai fost atât de determinante, totuşi concurenţa celor de la Ducati cu un Casey Stoner imbatabil în şa l-a făcut pe Rossi să “întârzie” cu încă un an cucerirea unui nou titlu.

Quinta royală

Precedentele cinci titluri la clasa Moto GP au reprezentat o adevărată quintă royală, obţinută între 2001 şi 2005, în care niciun adversar nu a emis pretenţii. Rossi câştiga ultimul titlu acordat la clasa 500cc, care avea să se transforme în Moto GP, aşa cum a rămas până în prezent. În anul imediat următor, primul sub noua denumire, Rossi câştigă din nou detaşat. O cursă memorabilă a fost cea de la Phillip Island din Australia.

 Rossi a primit o penalizare de 10 secunde pentru că a depăşit în timpul steagurilor galbene într-un moment în care cursa era strânsă, dar apoi Doctorul a erupt pur şi simplu, lăsând plutonul în spate şi terminând la 15 secunde înaintea tuturor. Mai mult decât suficient pentru a anula penalizarea.

După sezonul 2003, neînţelegerile cu Honda l-au determinat pe Rossi să schimbe echipa şi a semnat un contract pe doi ani în valoare de 12 milioane de euro cu Yamaha. Mulţi sceptici au început să prevadă declinul lui Valentino bazându-se pe faptul că Honda, o motocicletă dusă la perfecţiune de Doctor, era mult mai puternică decât Yamaha.

Italianul a închis gura tuturor criticilor dovedind că talentul său imens de a pilota, dar şi de a transforma o motocicletă, este suficient pentru a izbândi. Rossi a câştigat încă două titluri mondiale cu Yamaha, în 2004 şi 2005, la ultimul zdrobindu-şi efectiv adversarii, următorul clasat, Marco Melandri, aflându-se la nu mai puţin de 147 de puncte în spatele campionului mondial.

De pe patru pe două roţi

Cariera în lumea motorsportului a început pentru Valentino Rossi pe patru roţi, o dragoste la care campionul mondial la motociclism nu a renunţat în totalitate. Primul motor al lui Rossi a fost un go-kart de 60cc. Dar la vârsta de cinci ani, tatăl său, Graziano Rossi, fost campion la motociclism, a sesizat pasiunea pentru viteză a fiului său şi l-a pus la volanul unui kart de 100cc.

La 11 ani, micuţul Rossi câştiga un campionat regional al Italiei şi urca pentru prima dată pe o minimotocicletă. A mers în paralel apoi, minimoto fiind doar o pasiune, în timp ce la karturi începea să se îndrepte către campionatele naţionale şi chiar cele europene. Desigur, această direcţie ar fi avut ca ţel absolut Formula 1, însă costurile mari l-au determinat pe Graziano să-şi ghideze fiul către pasiunea sa, motocicletele.

După perioada minimoto, primul său motor adevărat a fost o Cagiva de 125 de cc, cu care Rossi a parcurs în Italian Sports Production Championship doar câteva sute de metri, până când a avariat-o în prima sa cursă, la primul viraj. După numai un an însă, avea să câştige campionatul italian şi să înceapă ascensiunea către cel mondial.

Debutul său la clasa mondială de 125cc a venit în 1996, prima sa cursă câştigată fiind la Brno, în Cehia, unul dintre circuitele sale favorite după cel de casă de la Mugello. De aici a început totul. Rossi câştiga titlul mondial la 125 cc în 1997, trecea la 250cc şi după un an de acomodare reuşea al doilea titlu mondial din carieră în 1999, prefaţând dominaţia din primul deceniu al secolului XXI de la clasa regină.

I-a învins pe McRae, pe Trulli şi pe Coulthard

Talentul lui Valentino Rossi se manifestă nu numai în şa, dar şi la volanul bolizilor pe patru roţi, indiferent dacă rulează pe pistă sau pe şosea. Zvonurile că Rossi ar trece la Formula1 au fost alimentate de testele realizate cu Ferrari în ianuarie-februarie 2006 la Valencia. Atunci “Doctorul” a scos timpi mai buni decât piloţii consacraţi în F1, cum ar fi David Coulthard sau Jarno Trulli.

Marea sa pasiune însă rămâne raliul. Unul dintre idolii săi în copilărie a fost regretatul Colin McRae, iar atunci când Rossi a avut şansa să înveţe tainele pilotajului de la fostul campion mondial de raliuri, nu a ezitat. Mai mult, Rossi, pe un Subaru Impreza WRC, chiar a reuşit să-l învingă pe McRae la Monza în 2005, acesta din urmă pilotând o Skoda Fabia WRC. Rossi a mai participat la Raliul Noii Zeelande în noiembrie 2006, unde a ocupat locul 11 din 39 de participanţi.

A fost foarte important pentru mine faptul că am învăţat ce înseamnă înfrângerea după titlurile pierdute
în 2006 şi 2007

Valentino Rossi
campion Moto GP

Profil

Data naşterii: 16 februarie 1979
Locul naşterii: Urbino, Italia
Echipa actuală: Fiat Yamaha
Număr: 46

Palmares: Titluri mondiale: 8
125cc – 1997
250cc – 1999
500cc – 2001
MotoGP – 2002, 2003, 2004, 2005, 2008
Curse – 207
Victorii – 96
Podiumuri – 148
Pole-position – 51

Party în Ibiza

Campionul mondial poate fi întâlnit în vacanţe pe insula petrecerilor, Ibiza. Rossi deţine o vilă acolo şi a fost deseori văzut la petrecerile organizate pe plajele fierbinţi din Ibiza sau în faimoasele discoteci de pe insulă, iar fanii mai îndrăzneţi au reuşit chiar să se fotografieze alături de el.

Căştile lui Rossi

Campionul mondial se exprimă şi prin varietatea modelelor de cască. Una dintre cele mai spectaculoase a fost cea de la Mugello din acest an. Căştile sale conţin textele “The Tribe of Cihuahua”, grupul său de prieteni, şi “Viva la Figa”, o expresie vulgară în italiană.

Numărul 46

Indiferent dacă venea după un sezon în care câştigase campionatul mondial sau nu, Valentino Rossi şi-a păstrat numărul 46. Acesta este numărul cu care a concurat şi tatăl lui Rossi, Graziano, dar şi unul dintre idolii lui Valentino, japonezul Norifumi Abe.