Tania Filip:„Am jucat în «Ardelenii» datorită pistruilor mei”

Interpreta tinerei June, iubita personajului lui Mircea Diaconu din seria „Ardelenii", a ajuns pe platourile de filmare în 1975, la numai 16 ani, datorită pistruilor pe care-i avea pe faţă.

Seria „Ardelenii", care povesteşte aventurile fraţilor Brad - Johnny (Ovidiu Iuliu Moldovan), ­Traian (Ilarion Ciobanu) şi Romulus (Mircea Diaconu) - în orăşelul Cedar City din Vestul Sălbatic, este distribuită în luna noiembrie împreună cu ziarul „Adevărul" şi cu revista „Adevărul magazin de duminică".

Profesor la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC) şi şeful catedrei de masterat la secţia teatru, Tania Filip (50 de ani) îşi aminteşte cu plăcere de cele trei westernuri româneşti - „Profetul, aurul şi ardelenii", „Artista, dolarii şi ardelenii" şi „Pruncul, petrolul şi ardelenii" - în care şi-a interpretat primul rol cinematografic din carieră.

„June era o fată din Vestul Sălbatic al cărei tată fusese omorât de bandiţi", povesteşte Tania Filip. „Unul dintre fraţi, Johnny Brad, a luat-o sub aripa lui protectoare. Aşa i-a întâlnit şi pe ceilalţi doi fraţi Brad şi s-a îndrăgostit de Romulus, cu care a format un cuplu până la finalul seriei."

Studiu la pian pe platourile de filmare

Actriţa îşi aminteşte că a ajuns să joace în „Ardelenii" la numai 16 ani datorită pistruilor săi. „­M-am întâlnit cu Mircea Diaconu pe holurile Teatrului Bulandra. El s-a uitat acuzator la mine şi mi-a spus «Ai pistrui!» Am zis «Da, am pistrui. Am greşit cu ceva?» «Mâine vii cu mine la 10 în Buftea.» Era categoric, nu a întrebat dacă vreau sau nu."

Pe platouri l-a cunoscut pe Dan Piţa, regizorul a două dintre cele trei titluri ale seriei. „Domnul Piţa a dat mâna cu mine şi mi-a ţinut mâna într-a lui cam vreo cinci minute. Probabil i se derulau în faţa ochilor prim-planuri, scene, încerca să vadă dacă sunt compatibilă sau nu."

Zece zile mai târziu, când se afla la Timişoara cu grupul vocal Song în care cânta, a fost chemată de urgenţă acasă ca să plece la filmări la Braşov. „Aşa am scăpat de trimestrul trei, l-am petrecut pe platouri. Eram la şcoala de muzică, aveam un pian pe platou şi studiam Bach şi Beethoven pentru examen."

Printre amintirile frumoase din urmă cu mai bine de 30 de ani se numără peisajele „absolut uluitoare" în care s-au făcut filmările - Cheile Zărneştiului, Cheile Râşnoavei, Munţii Măcinului -, care „chiar inspirau Vestul Sălbatic", şi admiraţia pe care eleva de clasa a X-a o avea faţă de toţi cei de pe platou.

„Eu aveam 16 ani şi trebuia să joc alături de Ovidiu Iuliu Moldovan, Ilarion Ciobanu şi Mircea Diaconu, şi nu în ultimul rând sub bagheta lui Dan Piţa şi Mircea Veroiu, care erau deja, la vremea aceea, regizori de referinţă. Eram copleşită de admiraţie. Acelea rămân unele dintre cele mai frumoase momente din cariera mea. Printre actorii cu care am lucrat prima dată în viaţă pe un platou de filmare mai erau Olga Tudorache, Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc."

Copilul trupei

Tania Filip spune că în multe momente a avut parte „de generozitatea şi de şăgălnicia" colegilor. „Eram copilul trupei, aveau grijă de mine, dar mă şi tachinau uşor. Apoi am intrat la Facultatea de Teatru şi eram cumva colegi. Am crescut puţin-puţin cu ei."

În opinia actriţei şi profesoarei de teatru, cele trei lungmetraje, scrise de Titus Popovici şi regizate de Dan Piţa şi respectiv de Mircea Veroiu, sunt „filme care rezistă şi care fac mare plăcere şi în ziua de azi".

Tania Filip a debutat apoi şi în teatru, la 19 ani, cu rolul Lena din „Hagi Tudose", la Naţionalul bucureştean, în regia lui Ion Cojar. Au urmat multe alte roluri în teatru - cel mai recent în „AfterPlay" de Brian Friel, la Teatrul Act - şi în film - memorabil a rămas cel din „Întunecare" după Cezar Petrescu, regizat de Alexandru Tatos. În prezent însă, actriţa a renunţat pentru o vreme la scenă şi se dedică carierei de profesor şi fetiţei sale de 10 ani.

La catedra de master a Facultăţii de Teatru de la UNATC, ea lucrează cu studenţii spectacole ca „Elisabeta I" de Paul Foster, care a obţinut vara aceasta un premiu la Festivalul Şcolilor de Teatru la Varşovia, „Cântăreaţa cheală" de Ionesco, sau, în prezent, „Tango" de Slawomir Mrozek.

„E foarte interesant să lucrezi cu studenţii de la actorie de la UNATC, mai ales la nivel de master, când lucrurile devin din ce în ce mai complicate şi mai profunde", spune Tania Filip.