Swissminiatur, călătorie în ţara piticilor

Indiferent dacă ai 7 sau 70 de ani, când ajungi în orăşelul în miniatură de pe malul lacului Lugano, rămâi vrăjit de frumuseţea machetelor şi de acurateţea cu care sunt realizate. Treabă

Indiferent dacă ai 7 sau 70 de ani, când ajungi în orăşelul în miniatură de pe malul lacului Lugano, rămâi vrăjit de frumuseţea machetelor şi de acurateţea cu care sunt realizate. Treabă de ceasornicari răbdători…

Se ia o zonă splendidă, un lac cât o mare, înconjurat de munţi serioşi, ce nu se lasă mai prejos de 900-1.500 de metri, se populează cu elveţieni şi se pigmentează, pentru savoare, şi cu ceva italieni volubili. De jur-împrejur, Monte Generoso, San Salvatore sau Monte Bre amestecă aerul tare al înălţimilor cu flora mediteraneeană, într-o combinaţie aparte. Rezultă ceva ce n-ar
fi prea departe de paradis.

Lucru sesizat, de altfel, şi de elveţieni care chiar aşa şi-au botezat un oraş de pe malul lacului - "Lugano Paradiso". Alături, locuitorii din Melide şi-au suflecat mânecile şi au construit în 1959 un parc ce reproduce o lume la scară redusă. Pentru 15 franci elveţieni (aproximativ 6,6 euro) adulţii şi 10 franci pentru copii, devii Gulliver în ţara piticilor.

Printre castele şi clădiri, în universul "Swissminiatur" mişună trenuleţele, aleargă maşinuţele, iar vaporaşele se plimbă pe canale ce clocotesc de peşti leneşi şi rotofei. Totul este ornat cu o varietate impresionantă de arbuşti şi flori, perfect aranjate. Nu mai puţin de 1.500 de specii de plante decorează întregul parc.

Fiecare parcelă este dedicată unei anumite construcţii sau zone geografice, cum este cazul Mont Blancului, realizat, ce-i drept, puţin cam grosolan, dintr-un mulaj de fibră de sticlă, dar pe care urcă o telecabină, evident, în miniatură.Din când în când, trenuleţele, în marea lor majoritate roşii, bineînţeles, ies şi intră din tuneluri, imitând destul de fidel sunetul vagoanelor sau şuieratul locomotivelor.

Castele şi fortăreţe, nu mai înalte de câteva zeci de centimetri, se înşiră pe marginea aleilor. Castelul Berthoud al ducilor de Zaehringen, din cantonul Berna, Catedrala St. Pierre, din Geneva, Mânăstirea Madonna del Sasso, din Locarno, primăria din Zofingue, muzeul din San Gothard, Palatul Federal din Berna şi alte clădiri, pe care elveţienii le consideră probabil reprezentative, sunt reproduse la scară redusă.

Este adevărat că, pentru a peria puţin şi mândria conaţionalilor lor latini, la loc de cinste se află şi macheta Domului din Milano, în care, mai cocoşat, mai aplecat, poţi intra pentru a admira şi reproducerea oarecum fidelă a interiorului. Pe terminalul B al miniaeroportului Zürich Kloten, avioane în miniatură se preumblă de la o pistă la alta, în vreme ce, pe o autostradă alăturată, vâjâie maşinuţe antrenate de mecanisme ingenioase.

În afară de câteva şopârle şi vrăbii care nu prea respectă tăbliţele indicatoare, pe nimeni nu tentează să bage în buzunar machetele, să rupă semafoarele, să recupereze fierul din şinele, vagoanele sau cablurile de cale ferată, să pună doze de bere pe autostrăzi sau să prindă câţiva din crapii dolofani ce stau
pitiţi pe sub vaporaşe.

Ca să nu mai vorbim de ce grătare s-ar putea încinge pe gazon…

Dar Swissminiatur e totuşi în Elveţia, nu în Orăşelul Copiilor din Parcul Tineretului!