Adevarul.ro

Mulţi ajung în pragul depresiei pentru că se simt singuri, apreciază un studiu al Fundaţiei pentru Sănătate Mintală din Marea Britanie. Dar nu toţi cei care sunt singuri sunt trişti din această cauză.

Toată lumea trece prin momente de singurătate de-a lungul vieţii. Tineri sau bătrâni, femei sau bărbaţi, bogaţi sau săraci, singurătatea nu face discriminări. Însă a fi singur nu e acelaşi lucru cu a te simţi singur. Uneori alegem să fim singuri şi ne simţim bine aşa. Însă, dacă vrem să fim în preajma altor oameni şi nu avem pe nimeni apropiat cu care să putem vorbi, abia atunci începem să ne simţim singuri.

Oamenii au nevoi diferite în privinţa relaţiilor. Unora le place să aibă un cerc larg de amici. Alţii au nevoie doar de câţiva prieteni buni pentru a fi fericiţi. Ne simţim singuri şi atunci când relaţiile pe care le avem nu ne împlinesc (de exemplu, căsătoriile nefericite).

Schimbările majore precum schimbarea reşedinţei în alt oraş sau în altă ţară, despărţirea de un partener de viaţă sau izolarea în cazurile de şomaj pot declanşa sentimentul de singurătate. Cu toţii avem nevoie câteodată să fim în compania altor oameni. Singurătatea este naturală, însă, pe termen lung, provoacă suferinţe fizice şi psihice.

Probleme de comportament

„Singurătatea e bună atunci când persoana îşi doreşte intimitate, când are nevoie să petreacă timp cu ea însăşi pentru a se cunoaşte, pentru a se analiza sau pentru a se implica în anumite activităţi creative", explică psihoterapeutul Keren Izsak de la clinica Mentarex Consult, din Bucureşti. „Această singurătate e firească, sporadică şi alternează cu o viaţă socială normală." Singurătatea „rea" este cea nedorită şi e determinată de situaţia de viaţă a persoanei.

„Este vorba, de exemplu, despre persoanele invalide care nu mai au rude şi nici prieteni. La fel, bătrânii. După o anumită vârstă e foarte greu să-ţi faci prieteni noi. În general, relaţiile de prietenie sunt cele care rămân din tinereţe." Altă categorie de oameni însinguraţi sunt cei cu probleme de comportament. „Persoana îşi doreşte să fie în compania altora, dar are diverse fobii care o fac să evite situaţiile sociale. Cineva cu agorafobie, de exemplu, va evita spaţiile aglomerate şi le va prefera pe cele sigure, adică va sta mai mult în casă", explică psihoterapeutul. Timizii sunt şi ei condamnaţi la singurătate întrucât, deşi îşi doresc să socializeze, nu ştiu cum.

Studiul Fundaţiei pentru Sănătate Mintală arată că majorităţii oamenilor le este ruşine să spună că se simt singuri, de teamă să nu pară slabi. Cu toate acestea, singurătatea este o experienţă comună. În multe cazuri, ea trece. Dar poate dura ceva timp şi atunci este firesc să ne simţim „prinşi" sau nesiguri de ce-am putea face pentru a relua legăturile cu lumea. În general, celor care se simt singuri le este foarte greu să întâlnească alţi oameni. Există şi persoane care suferă de singurătate cronică, iar aceasta se asociază cu problemele de sănătate mintală. Bolnavii de anxietate, depresie sau sindrom bipolar evită situaţiile sociale şi se retrag din relaţii.

Mai mulţi oameni solitari

În România, ultimii 20 de ani au adus schimbări majore în stilul de viaţă al oamenilor. În consecinţă, aceştia au devenit mai vulnerabili la singurătate. Generaţiile tinere migrează din comunităţile în care au crescut şi se îndepărtează de familia primară. Foştii copii pleacă la studii sau la muncă şi adesea se stabilesc în alte părţi.

Cercetătorii de la Fundaţia pentru Sănătate Mintală spun, de asemenea, că în societăţile actuale există o anumită presiune de a fi ocupat şi de a avea succes. În timp ce unii oameni sunt obligaţi să lucreze peste program pentru a câştiga suficienţi bani ca să trăiască - să-şi plătească facturile, chiriile şi să mai şi mănânce -, alţii urmăresc să-şi menţină un anume nivel de trai, cu riscul de a-şi neglija familia şi prietenii.

Profesorul Jenny de Jong-Gierveld de la Fundaţia pentru Sănătate Mintală defineşte singurătatea ca o lipsă „neplăcută sau inadmisibilă" a anumitor relaţii din viaţa unei persoane. Pe scurt, puteţi să fiţi înconjurat de prieteni, dar să vă simţiţi singur pentru că nu aveţi intimitate emoţională cu niciunul dintre ei. Dacă însă nu simţiţi nicio pierdere din cauză că nu aveţi relaţii apropiate, aceasta nu este neapărat o problemă. De fapt, unii psihologi argumentează în favoarea singuraticilor.

Psihoterapeutul Anthony Storr, citat de BBC, consideră că singurătatea este chiar necesară pentru sănătatea mintală şi pentru stimularea creativităţii. În orice caz, singur sau singuratic, ambele devin o problemă atunci când sunt duse la extrem.

Cum deveniţi mai sociabil

Poate fi dificil să ieşiţi din cercul singurătăţii, dar sunt câţiva paşi pe care îi puteţi face. În primul rând, aveţi grijă de dumneavoastră, de felul în care arătaţi şi vă îmbrăcaţi. Păstraţi o dietă echilibrată şi nu vă refugiaţi într-o „relaţie" prea apropiată cu alcoolul. De asemenea, implicaţi-vă în activităţi de voluntariat! A-i ajuta pe alţii este cea mai bună modalitate prin intermediul căreia vă puteţi face noi cunoştinţe şi prieteni.