Sărituri în apă în stil românesc
0
La nici 21 de ani, Constantin Popovici a obţinut cea mai bună clasare a unui săritor român la Mondialele seniorilor. El pune rezultatul pe seama dorinţei de a dovedi că merită să se antreneze într-un bazin cu apă.
Provenit dintr-o familie în care tatăl a fost ciclist, stelistul spune că nu s-a simţit atras de fotbal. În afară de sărituri, el merge cu bicicleta sau se plimbă prin parcuri.
„Adevărul Sporturi“: Felicitări pentru rezultatul de la Campionatele Mondiale! Cum este să concurezi alături de sportivi care beneficiază de cele mai bune condiţii de antrenament, iar tu să te pregăteşti pe bureţi?
Constantin Popovici: Este foarte greu să te acomodezi cu ceea ce este la concursurile de nivel înalt, de afară. Comparativ cu bazele pe care le avem noi, aici, în ţară.
Cum depăşeşti acest handicap? Încerci să te motivezi, să arăţi prin rezultatele tale că meriţi mai mult sprijin?
La începutul concursului văd ce adversari am. Îmi fac un calcul. Pornind de la condiţiile de pregătire e greu de spus înainte că pot să mă clasez pe primele locuri. Am reuşit să ocup locul opt datorită concentrării pe care am avut-o tot timpul, în concurs.
Faci puţină pregătire în bazin cu apă. Cam cât într-un an?
În afară de concursurile naţionale şi internaţionale, noi, cei din lotul de sărituri în apă, mergem la pregătire cam trei săptămâni, o lună maximum, la 300 kilometri de Bucureşti, la Sibiu şi Bacău. Depinde de situaţie.
Nu e monoton să repeţi aceleaşi elemente la nesfârşit?
Uneori devine plictisitor. Mai ales atunci când eşti plecat de acasă o lună. Şi vezi doar bazinul, sala de mese şi camera de hotel. La cine sau la ce te-ai gândit când ai văzut că ai terminat pe locul opt? Este cel mai bun ocupat de un săritor în apă român la Mondialele seniorilor.M-am gândit la mai mulţi apropiaţi, însă după concurs. Atunci, pe moment, nu-mi venea să cred. Nu mă gândeam decât la faptul că am reuşit un rezultat bun.
Şi alte concursuri? Balcaniada se mai ţine?
Nu s-a mai organizat de câţiva ani. Cred că tot din cauză că noi nu avem bazine. Nu ştiu ce se întâmplă în celelalte ţări din Balcani.
În afară de sport mai ai timp de altceva?
Nu prea... Mă antrenez de două ori pe zi, cam patru-cinci ore. Sâmbăta fac un antrenament, iar duminica sunt liber, însă atunci mă odihnesc. Rareori mai ascult muzică. Îmi place să mă plimb cu bicicleta, să ies prin parc.
Îţi place ciclismul?
Tata este un fan foarte mare. A făcut ciclism în tinereţe. Trei săptămâni televizorul a stat numai pe Turul Franţei.
Aşadar, există o tradiţie sportivă în familia ta.
Da. Mai am două surori. Una face tot sărituri în apă. A fost şi ea la Campionatul Mondial de la Roma. Mai am o altă soră mai mare, care a practicat atletismul, însă s-a lăsat.
Nu ţi-ai fi dorit să faci alt sport? Să te faci fotbalist?
Nu sunt un fan al fotbalului. Singurul beneficiu pe care îl văd la acest sport este situaţia financiară. În rest, nu mă atrage nimic.
La Roma ai avut ocazia să vezi vreun meci al naţionalei de polo?
Nu, pentru că eu am avut concurs în aceleaşi zile în care au jucat poloiştii. La Mondialele precedente, de la Melbourne, am asistat la meciurile lor. Acum însă au jucat mult mai bine.
Cum ţi s-a părut Australia?
Este una dintre cele mai dezvoltate ţări din toate punctele de vedere. Am văzut peste cincisprezece ţări. Drumul până la Melbourne a fost foarte obositor, însă mi-a plăcut Australia. Poate că este prea aglomerat în oraşe, însă este o ţară frumoasă.
Ce-ţi doreşti pentru viitor?
În primul rând, să am un bazin unde să mă pregătesc, iar la anul, la Campiontele Europene de la Budapesta, să fac o surpriză plăcută. Să fiu sănătos, şi eu, şi familia mea.
CV Constantin Popovici
Data naşterii: 2 octombrie 1988
Locul naşterii: Bucureşti
Club: CSA Steaua
Palmares CM de seniori: locul 8 (Roma, 2009)
Vacanţă la mare, bonus de la Federaţie
Prezenţa în finala CM de la Roma, implicit clasarea pe locul 8, i-au adus lui Constantin Popovici o vacanţă pe Litoralul românesc. „E un bonus din partea Federaţiei Române de Nataţie. De fapt, este un cantonament de refacere”, a ţinut să menţioneze sportivul. Stelistul va participa la Campionatele Naţionale, în noiembrie, în Bacău.
Sare „în apă“ pe bureţi timp de zece luni pe an
Lângă ceea ce a fost cândva bazinul acoperit se află sala unde îşi face antrenamentele Popovici. Câteva saltele de burete stau aşezate unele peste altele. De pe un cal de gimnastică stelistul execută câteva salturi. Apoi urcă pe o platformă de lemn şi stă în mâini cât să-l surprindem în câteva cadre.
„Şi în alte ţări se folosesc bureţii, însă numai pentru încălzire. Noi am fost nevoiţi să recurgem la saltele pentru o mare parte din pregătire. Sportul nostru se aseamănă cu gimnastica, însă nu puteam folosi aparatele lor. Aşa că am meşterit noi câteva”, ne-a lămurit antrenorul.
Există un risc mare de accidentare
Cum nu execută foarte multe sărituri în apă la antrenamente, Constantin Popovici îşi asumă anumite riscuri atunci când concurează. „E periculos să particip la competiţii fără să fac antrenamente normale. Contactul cu apa, la o săritură efectuată de la zece metri, îţi solicită muşchii, încheieturile, care se slăbesc cu timpul.
Viteza cu care intri în apă este foarte mare”, ne spune sportivul. Iar antrenorul Avasiloaiei îl completează: „Dacă poziţia corpului nu este corectă (n.r. trebuie să fie complet drept, încordat) la impact, atunci pot apărea dislocări de umăr şi chiar fracturi, inclusiv la coloana cervicală”.
Bazinul este în ruine
Imaginea bazinului de sărituri este dezolantă, ultimii sportivi pregătindu-se aici în urmă cu mai bine de 10 ani
În după-amiezile obişnuite de vară, când bucureştenii îşi caută un refugiu din cauza caniculei, o mulţime de copii iau cu asalt bazinul din cadrul Complexului Sportiv “Lia Manoliu”. Perimetrul e curat, ce-i drept, însă incinta se prezintă la fel ca acum 28 de ani, când găzduiam Universiada.
Doar tabela electronică montată atunci, impresionantă dacă o raportăm la tribunele ce nu primesc decât câteva sute de spectatori, îţi dă senzaţia că aceasta se poate numi o bază în care se mai ţin competiţii de înot. Undeva, în stânga, o clădire domină zona. Dincolo de ziduri se ascund ruinele a ceea ce a fost cândva bazinul de sărituri.
Geamurile stau să cadă
Doar iedera mai ţine geamurile bazinului să nu cadă
Reîntors de la Roma, unde a ocupat un meritoriu loc 8 în finala Campionatului Mondial la platformă 10 metri, Constantin Popovici ne arată, însoţit de antrenorul Florin Avasiloaiei, locul unde ar fi fost normal să se antreneze. Adânc de circa şase metri, bazinul păstrează doar câteva găleţi de apă pe fundul său, probabil urme ale ploilor trecute - acoperişul este fisurat...
O scară rudimentară permite accesul acolo, iar o alta, la fel de ruginită, era folosită odinioară de sportivi pentru a ieşi din bazin. Realizate din beton, platformele sunt mâncate şi ele de timp. Iar geamurile care acoperă doi pereţi, spre răsărit şi apus, stau şi ele să cadă. „Noroc că s-a pus iederă în exterior. Asta mai ţine geamurile. Altfel erau demult la pământ”, ne spune un angajat al complexului.
Abandonat de zece ani
Bazinul are apă doar când plouă prin acoperiş
Câteva pompe de apă şi o mână de conducte abandonate pe o latură a bazinului dau de înţeles că nu cu mult timp în urmă s-au făcut încercări de reparare a bazinului. Toate s-au încheiat fără urmări.
„În curând se vor împlini zece ani de când bazinul nu mai este folosit. Pentru noi, cei de la sărituri, este o mare problemă. Cum nici baza de la Tineretului nu mai este funcţională, suntem obligaţi să mergem la Sibiu sau în Bacău pentru antrenamente. Ceea ce implică nişte cheltuieli suplimentare”, ne declară antrenorul Avasiloaiei.
Se încarcă comentariile...
