Roşiile carnivore păcălesc insectele

Botaniştii spun că tomatele sunt plante carnivore pasive. Ele ucid unele insecte, acestea cad pe sol, iar plantele absorb substanţele nutritive rezultate din putrezirea lor.

Descoperirea a fost făcută de cercetătorii britanici care lucrează la Grădina Botanică Regală din Kew, precizează cotidianul „The Independent".

Ei au reuşit să descifreze mecanismele prin care roşiile capturează insecte sau protozoare, analizând sute de filme ce ilustrează comportamentul plantelor în decursul unor experimente ce au durat trei ani.

Imaginile arată cum tomatele prind insecte cu perişorii lipicioşi care le cresc pe tulpină, le ţin captive până mor şi apoi le eliberează, pentru a cădea pe sol exact în zona rădăcinilor.

Din descompunerea insectelor moarte, atacate imediat de bacteriile saprofite, rezultă azotaţii şi fosfaţii atât de necesari dezvoltării plantei, pe care ploaia îi dizolvă apoi şi îi transportă până în zona unde sunt absorbiţi de rădăcini.

Cartoful procedează la fel

Mike Fay, unul dintre specialiştii de la Grădina Botanică din Kew, spune că există sute de alte specii de plante ce pot fi numite „carnivore pasive", între care şi unele la care nu ne-am fi aşteptat, precum cartofii, petuniile, traista-ciobanului sau unele varietăţi de tutun şi varză.

„La cele aproximativ 650 de specii de plante carnivore clasice pe care le cunoaştem, putem adăuga încă cel puţin 350 de specii carnivore pasive", precizează Mike Fay.

Deşi nu au capacitatea să digere insectele sau protozoarele pe care le capturează, aceste plante pot fi numite carnivore pentru că în sălbăticie supravieţuiesc chiar şi pe cele mai aride soluri, folosind drept îngrăşământ exact substanţele ce rezultă din descompunerea micilor vieţuitoare pe care le ucid. Chiar dacă în grădinile oamenilor, plante precum roşiile, vinetele, cartofii sau varza sunt alimentate cu îngrăşăminte de cultivatori, ele continuă să ucidă insecte.

„Parfum" special

Suntem obişnuiţi să considerăm că plantele sunt vieţuitoare imobile şi inofensive, dar adevărul este că în lumea lor mică multe dintre ele nu sunt inofensive aşa cum ne imaginăm. Traista-ciobanului, de exemplu, nu se mulţumeşte doar să ucidă insectele imobilizându-le cu o substanţă lipicioasă pe care o secretă frunzele; ea creează suplimentar şi „capcane" cu ajutorul seminţelor.

Imediat după ce cad pe sol, seminţele plantei emit un „parfum" special, care le face să fie o atracţie irezistibilă pentru insecte. Dar, după ce le mănâncă, micile artropode „păcălite" mor răpuse de o toxină foarte puternică. Apoi, corpul lor se descompune până la venirea primăverii, iar planta îşi asigură astfel din timp nutrienţii necesari unei noi germinaţii.

Injecţiile nocive

Substanţele chimice folosite pentru a grăbi coacerea roşiilor împiedică planta să absoarbă atât azotaţii, cât şi fosfaţii necesari dezvoltării. Secretul coacerii rapide, descoperit acum 11 ani de Glasshouse Crops, din Sussex, este injectarea cu substanţe ce pot grăbi colorarea roşiilor. Introdusă în fructul necopt, L-metionina grăbeşte procesul biologic de fosforilare, iar tomata se înroşeşte mai repede.

Dar, pentru ca pectinele să se transforme în zaharuri, roşia ar trebui să se mai coacă la soare, fără să fie ruptă din vrej, încă cel puţin o săptămână după injectare. Grădinarii le culeg însă imediat ce s-au colorat, iar roşia rămâne un fruct nehrănitor.