„Podu’“- să vrei să te sinucizi şi să te prăpădeşti de râs

Pus în scenă  în urmă cu şapte ani la Teatrul Naţional din Bucureşti de Horaţiu Mălăele, spectacolul „Podu’“  este reluat la Metropolis, în regia aceluiaşi actor-regizor.

Să faci o comedie dintr-o temă nu foarte exploatată de dramaturgia modernă - sinuciderea - poate fi o piatră de încercare pentru un regizor.

Nu însă şi pentru Horaţiu Mălăele, care cu umor dezvăluie întocmai ca în caricaturile pe care le realizează tuşele unor personaje tragice prin destin, nu însă  şi prin finalitatea lui: un neînţeles, un îndrăgostit şi o artistă îşi aşteaptă sfârşitul la capătului liniei de tren, dezvăluindu-şi fiecare drama personală.

Iubirea, faima, absolutul sunt trei teme fundamentale ale fiinţei umane regăsite în aceste personaje eşuate, care, dorind să se sinucidă, îşi transformă eşecul într- un final fericit: fiecare îşi reia viaţa din punctul în care ar fi trebuit să se sfârşească. 

Spectacolul este o comedie spumoasă, care balansează între absurd şi realist despre trei variante de sinucidere şi o satiră nemiloasă la adresa caracterelor umane.  “«Podu’» este o piesă unicat, cu o temă nemaiauzită.

Marilor noştri nihilişti, celor care condamnă dezastrul vieţii şi neşansa naşterii, Paul Ioachim le propune această soluţie de compromis: supravieţuirea prin actul sinuciderii. Să văd un asemenea spectacol, aş risipi oricând ceva din «picul» vieţii”, spune în descrierea spectacolului Horaţiu Mălăele.

Cu alt decor şi altă distribuţie (Ioana Moldovan este înlocuită acum de Meda Victor), îi include pe George Ivaşcu, Horaţiu Mălăele, Meda Victor, Aylin Cadîr şi Crina Semciuc. Spectacolul „Podu’“ are la bază un text de Paul Ioachim, “Podul Sinucigaşilor”.

Scrisă înainte de ’89, interzisă de cenzură, piesa cultivă absurdul şi laşitatea în faţa vieţii, dar şi în faţa morţii - de fapt, niciunul dintre personaje nu vrea cu adevărat să moară. Ideea sinuciderii, ca sindrom al societăţii actuale, implică şi explicaţia pentru care, în foarte multe cazuri, acest act disperat nu se concretizează.

Întotdeauna mai există o şansă în neprevăzut, în viaţa care merită trăită măcar pentru surprizele pe care ni le rezervă viitorul. Textul “Podul sinucigaşilor” al lui Paul Ioachim a stat la baza spectacolului irlandez regizat de Donal Gallagher, care a avut premiera în iunie 2008, la Festivalul de vară de la Cork.

Regizorul irlandez şi-a manifestat interesul faţă de textul autorului român pentru că în Dublin există un pod supranumit “al sinucigaşilor”. Paul Ioachim (1930-2002) este un actor şi dramaturg român care a avut şi funcţia de director al Teatrului „George Ciprian”, din Buzău.