Niki Lauda: lecţiile de succes ale unui supravieţuitor

Primul pilot de Formula 1 plătit cu peste un milion de dolari pe sezon, campion mondial, actor, scriitor, om de afaceri, proprietar al agenţiei aeriene de low-cost Fly Niki. Acestea sunt, pe scurt, reuşitele lui Niki Lauda, un om care sfidat moartea.

Dependent de adrenalină, pasionat de viteză, Formula 1 şi aviaţie, austriacul Niki Lauda a fost prezent şi în România, la începutul lunii februarie, pentru a-şi lansa oficial linia aeriană de low-cost, Fly Niki. Compania desfăşoară curse între Bucureşti şi Berlin, Düsseldorf, Frankfurt, Hamburg, Hannover, Innsbruck, Köln, Copenhaga, München, Nürnberg, Paris şi Viena. Omul de afaceri a declarat în timpul şederii sale în România că intenţionează să investească, prin intermediul companiei Fly Niki, aproximativ 1,5 milioane de euro în promovarea imaginii României la Viena. Lauda a mai spus că nu excludă ca în viitorul apropiat să inaugureze şi o cursă aeriană Constanţa-Viena.

De la Formula2 la Formula1

Niki Lauda s-a născut la 22 februarie 1949, la Viena, într-o familie înstărită. Deşi s-a scris despre bunicul său că ar fi un descendent al familiei Lauda Crespo din Galicia, potrivit surselor oficiale, acesta este Hans Lauda, un om de afaceri din Viena.Dezvoltând o pasiune pentru viteză încă de mic, Niki a intrat în lumea circuitelor auto, deşi familia lui s-a opus vehement. A început pe un Mini, apoi a trecut la Formula Vee (curse pentru juniori, cu un singur loc în maşină deschisă).

De aici a ajuns repede la curse de maşini sport (Porsche şi Chevron), însă cariera lui părea să nu înainte mai mult până când s-a hotărât, în 1971, să facă un împrumut bancar, nedorind să-şi implice familia în carieră. Banii i-a folosit pentru a-şi cumpăra un loc în echipa Match, din Formula 2. De aici a fost rapid promovat în Formula 1, în 1972, fiind la un moment dat pilot în ambele competiţii.

Cu toate că maşinile din F2 mergeau exemplar, iar calităţile de pilot ale lui Lauda erau foarte bune, sezonul din 1972 din Formula 1 a fost unul foarte prost pentru echipa March, iar Lauda s-a hotărât să mai facă un împrumut la bancă pentru a-şi cumpăra un loc de pilot în echipa BRM. Acest lucru s-a întâmplat în 1973, şi deşi el se descurca admirabil, echipa a decăzut. Colegul său, Clay Regazzoni a părăsit BRM pentru a ocupa scaunul de pilot de la Ferrari, moment în care, la insistenţele sale, Enzo Ferrari patronul echipei căluţului cabrat, i-a propus şi lui Lauda să li se alăture. Acesta a acceptat imediat, iar cu salariul pe care l-a primit a reuşit să-şi achite toate datoriile pe care le mai avea.

Primul an la Ferrari

Ghinionul pare să-l urmărească însă şi la Ferrari, 1973 fiind un an dezastruos pentru echipă. Aceasta se reface din temelii sub conducerea lui Luca di Montezemolo, iar la începutul sezonului din 1974 Niki reuşeşte să-şi consolideze poziţia de pilot după ce urcă pe poziţia a doua în prima cursă de pe circuitul din Argentina. Un prim loc pe podium vine la doar trei curse distanţă, în Spania. Deşi reuşeşte să se claseze de nu mai puţin de şase ori la rând în pole position, el nu mai câştigă decât o cursă până la finalul sezonului, echipa acuzând lipsa de experienţă combinată cu probleme tehince. Cu toate acestea, el obţine un nesperat loc patru în clasamentul piloţilor.

Sezonul 1975 din Formula 1 a început timid pentru Lauda, poziţia a cincea fiind cea mai bună pe care a atins-o în primele patru curse. După aceea, a reuşit să câştige însă patru din cinci trasee şi a terminat anul, pentru prima oară, pe locul întâi în topul piloţilor. Tot atunci, Lauda reuşeşte să-şi atingă primul record mondial, reuşind un timp de mai puţin de şapte minute pe un tur de pistă la Nürburgring. Şi sezonul 1976 a fost unul foarte bun pentru tânărul pilot, el câştigând patru din şase curse, în celelalte două clasându-se pe poziţia a doua.

La jumătatea sezonului, Lauda avea deja de două ori mai multe puncte decât competitorii săi dirceţi, Jody Scheckter şi James Hunt, iar un al doilea titlu de campion mondial se întrevedea fără probleme. Cu o săptămână înainte de cursa de la Nürburgring, deşi era cel mai rapid pe turul de pistă aici, Lauda a încercat să boicoteze Marele Premiu din Germania, pe motive de siguranţă. Cei mai mulţi piloţi au votat însă împotrivă, aşa că evenimentul a avut loc.

Un accident teribil

În timpul celui de-al doilea tur de pistă, din cauza unor probleme de suspensie, monopostul lui Lauda loveşte terasamentul şi se răstornă pe circuit, în faţa bolidului condus de Brett Lunger. După impact, ambele maşini iau foc, iar Lauda este blocat înăuntru. Primii care au ajuns la locul accidentului au fost piloţii Arturo Merzario, Guy Edwards şi Harald Ertl, care au reuşit să-l scoată din automobil.

Niki Lauda suferise însă arsuri la nivelul capului, iar căile sale respiratorii şi sângele îi fuseseră intoxicate cu gaze. Imediat după ce a fost scos din maşină, tânărul pilot a reuşit să meargă pe propriile picioare, dar s-a prăbuşit pe terasament şi a intrat în comă. Doctorii s-au declarat rezervaţi asupra stării sale, iar un preot i-a dat chiar ultima împărtăşanie. Dar Lauda şi-a revenit, iar arsurile au lăsat urme adânci pe faţă. Singurele operaţii estetice pe care le-a făcut au fost cele pentru reconstrucţia pleoapelor.

Niki a spus, mai târziu, că nu are nevoie de mai mult. De atunci, Lauda poartă mereu o şapcă roşie care-i ascunde parţial semnele.

Pilotul nu s-a putut ţine departe de circuit, iar după doar şase săptămâni şi două Mari Premii, revenea pe pistă, ocupând poziţia a patra în cursa din Italia. Deşi nu a lipsit prea mult, Hunt a reuşit să câştige următoarele competiţii şi s-a apropiat de Lauda, la doar trei puncte înaintea ultimei curse din campionat. La antrenamente, austriacul a reuşit să ocupe poziţia a treia, cu un loc în spatele lui Hunt, însă în ziua cursei, vremea s-a stricat, a început o ploaie torenţială, iar Lauda s-a retras după doar două tururi de pistă, considerând că e prea periculos să continue în aceste condiţii.

Hunt a câştigat în acel an titlul de cel mai bun pilot, la doar un punct în faţa lui Lauda. Austriacul a rămas însă în memoria tuturor drept unul dintre cei mai curajoşi piloţi.

Maşini versus avioane

Şi cu toate că gestul lui de a părăsi cursa a fost considerat normal, cei de la Ferrari i-au pus beţe în roate pe toată durata sezonului 1977, aşa că pilotul a părăsit echipa la sfârşitul anului şi a intrat în lumea afacerilor, deschizându-şi compania aeriană Lauda Air.

În 1978 s-a alăturat echipei Brabham, de la care a primit un salariu de un milion de euro pe sezon, însă nu a reuşit să se adapteze maşinii, aşa că un an mai târziu l-a anunţat pe proprietarul Bernie Ecclestone că doreşte să se retragă şi să se dedice în totalitate afacerii sale. Din cauze strict financiare, în 1982, Lauda se întoarce în lumea curselor, simţind că mai are un cuvânt de spus în Formula 1. Semnează un contract cu McLaren şi revine repede în topul celor mai buni piloţi. Doi ani mai târziu, el primeşte, pentru a treia oară, titlul de cel mai bun pilot, surclasându-l la doar un punct distanţă, pe coechipierul său, Alain Prost.

Sezonul 1985 este însă unul slab pentru Lauda. el se retrage în 13 din cele 16 curse şi câştigă doar una, pe circuitul din Olanda. Acesta este, de altfel, şi ultimul premiu câştigat de Niki Lauda în Formula 1 şi, în acelaşi timp, ultima competiţie ce s-a ţinut în Ţara Lalelelor. La finalul sezonului, pilotul se retrage definitiv din cursele auto.

A trecut la manşa avioanelor

Departe de circuite, el se întoarce la conducerea companiei aeriene, în acelaşi timp, însă lucrează alături de cei de la Ferrari pentru a da o imagine nouă echipei. După ce vinde Lauda Air celor de la Austrian Airlines, în 1999, el este înlăturat din consiliul companiei. La sfârşitul lui 2003, fostul pilot preia operatorul charter Aero Lloyd Austria, pe care îl relansează în câteva luni sub numele de Fly Niki. Din când în când, pasagerii companiei se pot bucura de prezenţa sa la bordul avioanelor, în calitate de căpitan, întrucât Niki Lauda deţine brevetul de pilot.

Cât priveşte viaţa sa personală, se ştie că Niki are doi fii din prima căsătorie, Mathias, la rândul său pilot de curse, şi Lukas, dar şi un băiat dintr-o relaţie neoficială, pe nume Christoph. Lauda a divorţat în 1991 şi s-a recăsătorit în urmă cu doi ani, iar mai tânăra lui soţie Birgit a născut anul trecut gemeni, o fată şi un băiat.

O companie de succes

Biletele de avion pe ruta Viena-Bucureşti costă în jur de 30 de euro, cu toate taxele incluse, iar cifra de afaceri a companiei pe 2009 a fost de 275 de milioane de euro, transportând 2,6 milioane de pasageri. De altfel, Fly Niki a fost numită, anul trecut, cea mai bună companie aeriană de low cost.