Neamţ, ţinutul mănăstirilor

Călătorii străini care ne vizitează au păreri împărţite despre România. Îl caută pe Dracula şi au surpriza să-l găsească pe Vlad Ţepeş, dar cam toţi se îndrăgostesc de mănăstirile din Moldova sau de cimitirul vesel de la Săpânţa. Iar când aud că Neamţul e regiunea cu cele mai multe mănăstiri şi biserici din lume, vor neapărat să ajungă acolo.

România este un Halloween etern. Căruţele le taie faţa maşinilor de lux, vacile şi oile au prioritate pe şoselele naţionale, autostrăzile lipsesc aproape cu desăvârşire, peturile şi pungile de plastic fac parte din decor şi la înălţimi de 2.000 de metri... Însă inima ţării bate cu un ritm pe care trebuie să ai răbdare ca să-l identifici. Peisajele montane te lasă cu gura căscată, râurile se prăvălesc în cascade răsunătoare, pădurile (netăiate încă) sunt verzi şi umbroase, păşunile găzduiesc armate de căpiţe, pensiunile agroturistice aruncate în zone bucolice te primesc „ca la mama acasă".

Unul dintre cele mai frumoase ţinuturi ale noastre, Neamţul are un potenţial turistic în plină dezvoltare, aşteaptându-şi vizitatorii cu un tezaur natural şi istoric aparte, cu o concentraţie imensă de mănăstiri pe kilometrul pătrat şi cu unele dintre cele mai interesante case memoriale din ţară: ale lui Ion Creangă, Calistrat Hogaş sau Mihail Sadoveanu. Şi pentru că trebuie să ne aliniem ţărilor din UE, se promovează intens hiking-ul (drumeţiile), biking-ul (mersul cu bicicleta) şi călăria în Parcul Ceahlău, Cheile Bicazului, Cheile Şugăului, Munţii Tarcău sau în Parcul Naţional Vânători.

Ascensiune cu telegondola

Dacă v-am convins, poate că ar trebui să vă începeţi traseul din Piatra Neamţ. Reşedinţa judeţului, întinsă cochet la poalele Pietricicăi şi ale Cozlei, este unul dintre cele mai frumoase şi îngrijite oraşe din Moldova. Panorama e superbă din vârful Cozlei, unde ajungeţi simplu, dar spectaculos, cu telegondola. Staţia de plecare este la Gara Piatra Neamţ, iar până la staţia de sosire de pe Cozla parcurgeţi 1.915 de metri în fix 6 minute. Orice locuitor al urbei vă va îndruma apoi către Curtea şi Biserica domnească, cocoţate pe un mic platou ce domină centrul oraşului.

Construite din piatră, pe vremea lui Ştefan cel Mare, în stilul moldovenesc al perioadei respective, cele două clădiri sunt la ora actuală emblema oraşului. În afară de telegondolă, atracţia verii la Piatra Neamţ este Ştrandul oraşului, în fapt un adevărat complex turistic. Acesta se află la poalele celui de-al treilea deal care împrejmuieşte oraşul, Cemegura, pe malul drept al Bistriţei şi are două bazine (unul olimpic, celălalt pentru copii), nenumărate spaţii verzi, terenuri de tenis, volei, baschet, handbal, un patinoar, spaţii de cazare şi zone special amenajate pentru roleri şi skateboarderi.

Dacă sunteţi genul care gustă muzeele, încercaţi-l pe acela de Artă, care trece în revistă destul de interesant pictura, grafica, sculptura şi tapiseria artiştilor români de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi din secolul al XX-lea. Totodată, Muzeul de Etnografie are o expoziţie frumuşică de obiecte de artă populară din judeţul Neamţ, care vorbeşte de obiceiuri, port sau arhitectura tradiţională de lemn.

Bicazul văzut de pe vaporaş

Părăsiţi oraşul pe drumul care duce la Suceava şi minunaţi-vă de peisajele dumnezeieşti care vă ies în cale. Satele se întind mândre de o parte şi de alta a Bistriţei, în timp ce munţii şi pădurile de conifere încep să-şi intre în drepturi. La Bicaz, un oraş urâţel, dar important însă în sectorul hidroenergetic al ţării, puteţi face o escală lângă barajul de pe lacul artificial cu acelaşi nume. Este impunător, căci are o înălţime de peste 500 de metri.

Toată lumea opreşte acolo, iar asta se vede pe luciul apei, unde plutesc peturi şi tot felul de pungi şi punguliţe, concurând parcă cu păstravii, mrenele şi plăticile care mai scot din când în când capul la soare şi la pescarii amatori de pe mal. Eforturile autorităţilor de a stopa prostul obicei românesc de a arunca gunoiul acolo unde-ţi e la îndemână, fără să te gândeşti la răul pe care-l provoci naturii, sunt deocamdată zadarnice. Locul este, însă, superb. Puteţi să vă bucuraţi mai mult de frumuseţea zonei, plimbându-vă cu vaporaşul sau cu hidrobicicleta.

Dacă vreţi să vedeţi Cheile Bicazului, faceţi cale întoarsă preţ de vreun kilometru şi luaţi-o la dreapta, către Bicazul Ardelean şi Gheorgheni. O să vedeţi căsuţe arhaice, cu prispe albastre, care sfidează legile naturii, fiind aşezate surprinzător sub pietroaie uriaşe ce par să atârne de un fir de păr. Sau cariere de piatră cu tăieturi artistice. Pârâuri care trec pe sub podeţe de lemn, ce aduc izbitor cu podurile mobile ale castelelor medievale, căci unesc malul de la şosea cu uşa vreunui gospodar.

Treptat, valea Bicazului se îngustează, iar drumul începe să urce ameţitor, preţ de vreo zece kilometri. Când o să vedeţi căbănuţele comercianţilor de suvenire, să ştiţi că vă apropiaţi. Munţii de piatră par să se unească cu norii şi între ei, lăsându-vă o fâşie minusculă de cer de vizionat. Bicazul se rostogoleşte la vale clocotitor şi zgomotos, iar vocile vă sunt amplificate într-un ecou repetitiv, care vă îndeamnă la şotii.

Pădurea de argint şi Codrii de aramă

În nordul judeţului se află un alt loc care nu trebuie ratat: Parcul Naţional Vânători, cu frumoasa Pădure de argint, colindată pe vremuri de Mihai Eminescu şi Veronica Micle. I se spune aşa de la mestecenii de peste 100 de ani care se întind pe mai bine de două hectare şi jumătate. Nu departe, se află şi vestiţii Codri de Aramă, cu goruni bătrâni de peste 135 de ani. Şi desigur, Rezervaţia de Zimbri Dragoş Vodă, una dintre cele mai mari din Europa.

Opriţi-vă în satul Vânători, la reşedinţa de vară a scriitorului Mihail Sadoveanu, transformată într-o draguţă casă memorială. Aceasta păstrează atmosfera anilor '40-'50 şi expune câteva obiecte personale ale artistului: portretele părinţilor, o masă florentină, un şah de fildeş, pianul, sabia de samurai, obiecte de vânătoare şi pescuit, cărţi, ediţii princeps etc. De asemenea, nu rataţi, tot în Vânători, Mănăstirea Neamţ, cea mai veche şi importantă aşezare monahală din Moldova, ctitorită de Petru Muşat, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare.

Are o valoroasă expoziţie de vase liturgice, icoane, broderii şi prezintă istoricul celebrei tiparniţe de la Neamţ. Agapia este o altă mănăstire cu tradiţie, întotdeauna deschisă vizitatorilor. Nu numai că a fost pictată de Nicolae Grigorescu, dar adăposteşte o colecţie impresionantă de icoane realizate de marele artist.

La 46 de kilometri de Piatra Neamţ, foarte aproape de Târgu Neamţ, pe vârful cel mai înalt al Culmii Pleşului, veţi întâlni una dintre cele mai valoroase monumente medievale din ţara noastră, Cetatea Neamţului. Construită pe vremea lui Petru Muşat, a fost restaurată recent şi redată circuitului turistic, atrăgând lunar câteva mii bune de vizitatori.

Dintr-o ruină neinteresantă, a devenit genul de obiectiv "must see". Intrarea costă cinci lei pentru adulţi şi trei lei pentru copii.Ar mai fi casa copilăriei lui Ion Creangă, cu celebrul ei prichici unde crăpau mâţele de zbenguială. Veţi vedea până şi sfoara cu motoşei, legată de stâlpul hornului. Casa, construită de bunicul scriitorului, Petrea Ciubotariul, se află, azi, pe strada Ion Creangă.

Unde vă cazaţi

O noapte la Pensiunea Balador, de patru stele, din Piatra Neamţ, costă de la 160 RON/camera dublă. Detalii http://www.romania-turistica.ro/Cazare-Piatra-Neamt/Pensiunea-Balador.Un weekend de două nopţi la Durău, Pensiunea Casa Bella, de două margarete, costă de la 200 RON/camera dublă. Detalii: http://www.romania-turistica.ro/Cazare-Durau/Pensiunea-Casa-Bella.